1. [MDA2] modoroi, ~oaie [At: LB / V: ~dur~ / Pl: ~, ~oaie / E: ns cf modor, modoran, modorât] 1-2 sm, a (Reg) (Om) tăcut, morocănos, posac, ursuz Si: modoran (3-4), modur (3). 3 a (Trs; Buc) Leneș. 4 a (Trs; Buc) Care se mișcă lin, domol. 5 a (Reg) Plăpând. 6 a (Buc, d. oameni) Prost.
2. [MDA2] moduroi sm vz modoroi
3. [DGS] modoroi, -oaie adj. (reg.) 1 (despre oameni sau despre firea lor) v. Insociabil. Morocănos. Mut. Necomunicativ. Neprietenos. Nesociabil. Posac. Posomorât. Taciturn. Tăcut. Urâcios. Ursuz. 2 (despre oameni) v. Comod. Indolent. Leneș. Moale. Puturos. Trândav2. 3 (despre oameni) v. Bleg. Indolent. Moale. Molatic. Molâu. Mototol. 4 (în opoz. cu „deștept”, „isteț”; despre oameni) v. Bleg. Nătăfleț. Nătărău. Nătâng. Neghiob. Nerod. Netot. Prost. Prostănac. Stupid. Tont.
4. [DRAM 2021] modorói, -oaie, adj. (reg.) 1. Moleșit, plictisit, leneș. 2. Morocănos. – Cf. modor „de culoare sură” (MDA).
5. [DRAM 2015] modoroi, -oaie, adj. – (reg.) 1. Moleșit, plictisit, leneș (Bâle, 2005). 2. Morocănos. – Cf. modor „de culoare sură” (< srb. modar) (MDA).
6. [DLR] MODOROI, -OAIE s. m., adj. 1. S. m., adj. (Transilv., Bucov., Mold.) (Om) tăcut, morocănos, posac, ursuz. Cf. LB, CADE. Cum îi mutu modoroi, El s-o-nturnat înapoi. M]NDRESCU, L. P. 110, cf. ȘEZ. III, 71. De nu-i da cumătra zăgnată, el tăcea ca un modoroi. I. CR. III, 287. Nu vezi ce moduroi, nu-i mai afli nici voia, nici nevoia. ALR I 1 558/394, cf. 1 573/348, 554, ALR II 3 676/605, A V 15, VI 26, PASCU, C. 178. ◊ (Adverbial) Vite cum stă modoroi, Gîndești că e un bîrzoi. MARIAN, INS. 198. 2. Adj. (Prin Transilv. și Bucov.) Leneș; molatic (I 6). Cf. LEXIC REG. 20, com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. ♦ (Regional) Plăpînd (Boiu Mare-Baia Mare). ALR II/I h 83/272. 3. Adj. (Prin Bucov., despre oameni) Prost. Cf. LEXIC REG. 105. – Pl.: modoroi, -oaie. – Și: modurói s. m. – Cf. m o d o r, m o d o r a n, m o d o r î t.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL