1. [MDA2] mocioriță sf vz moceriță
2. [Scriban] mocĭoríță f., pl. e (bg. móčor, mocirlă, d. mókŭr, vsl. mokrŭ, umed, de unde și mocirlă). Vechĭ. Mlaștină.
3. [MDA2] moceriță sf [At: BIBLIA (1688), 432/49 / V: (înv) ~cior~, (reg) ~ciorâță / Pl: ~țe, ~ți / E: cf bg мочур] (Îrg) Mocirlă (1).
4. [MDA2] mociorâță sf vz moceriță
5. [DGS] moceriță s.f. (înv. și reg.) v. Mâl. Mocirlă. Nămol. Noroi1.
6. [DLR] MOCIORÍȚĂ s. f. v. moceriță.
7. [DLR] MOCÉRIȚĂ s. f. (Învechit și regional) Mocirlă (1). Întinde mîna ta. . . pre iazurile lor și pre mociorițile lor. BIBLIA (1688), 432/49. Întinde cu mîna ta toiagul pre rîuri și pre iazuri și pre mocerițe. ib. 441/26, cf. PASCU, S. 266, CADE. - Pl.: mocerițe și moceriți. – Și: (învechit) mocioríță, (regional) mociorîță (CHEST. IV 63/178 c) s. f. – Cf. bg. мочур.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL