1. [DEX '09] MOCANCĂ, mocance, s. f. 1. Femeie (româncă) dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania); soție sau fiică de mocan; mocăniță. 2. (La sg.; art.) Numele unui dans popular asemănător cu hora; melodie după care se execută acest dans; mocănească. – Mocan + suf. -că.
2. [MDA2] mocancă sf [At: MARIAN, NA. 407 / Pl: ~ce / E: mocan1 + -că] 1 Femeie originară dintr-o regiune de munte, în special din Transilvania Si: (reg) mocăniță, munteancă (1). 2-3 (Soție sau) fiică de mocan1 (1). 4-5 (Reg) Mocănească (13-14). 6 (Arg; iuz) Bancnotă de 500 de lei, cu chipul unei țărănci pe una dintre fețe, în circulație pe teritoriul țării noastre în prima jumătate a sec. XX Si: (arg) mocăncuță (7), țărancă, țărăncuță.
3. [DLRLC] MOCANCĂ, mocance, s. f. 1. Soție sau fiică de mocan; femeie originară din Transilvania. Întind mîinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cîrciumarului. STANCU, D. 133. 2. (La sg. art.) Numele unui dans popular. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei, cînd tinerii. jucau de rupeau pămîntul. ȘEZ. XII 31.
4. [DLRC] MOCANCĂ, mocance, s.f. Nume dat femeilor din regiunile muntoase (în special ale Transilvaniei).
5. [DOOM 3] mocancă s. f., g.-d. art. mocancei; pl. mocance
6. [DOOM 2] mocancă s. f., g.-d. art. mocancei; pl. mocance
7. [DGS] mocancă s.f. 1 <reg.> mocăniță, moiceancă, munteancă. Mocancele sunt originare din Țara Bârsei. 2 (j. folc.) mocănească (v. mocănesc). Mocanca este asemănătoare horei. 3 (fin.; în trecut; arg.) v. Țărancă1. Țărăncuță1.
8. [DLR] MOCÁNCĂ s. f. 1. Femeie originară dintr-o regiune de munte (în special din Transilvania), (regional) mocăniță (1), munteancă (1);. soție sau fiică de mocan1 (1). În Dobrogea sînt mocance destule. MARIAN, NA. 407. Portul mocancelor se remarcă prin simplitatea lui. GR. S. VI, 69. ; Întind mîinile spre cănile pe care le aduce pe o tavă mare de lemn mocanca, nevasta cîrciumarului. STANCU, D. 133. 2. (Regional) Mocănească. V. m o c ă n e s c. În toiul sîrbei, chindiei, mocancei, cînd tinerii cu mîndruțele, mînă în mînă, jucau de rupeau pămîntul, Șerban . . . începea să le strige. ȘEZ. XII, 31, cf. PAMFILE, J. I, 127.3. (Argotic; ieșit din uz) Bancnotă de 500 de lei, cu circulație pe teritoriul țării noastre în prima jumătate a secolului al xx-lea (care avea pe una dintre fețe chipul unei țărănci); (argotic) țărancă, țărăncuță, mocăncuță (3). Cf. GR. S. VII, 120, ALR II 4 277/605. – Pl.: mocance. – Mocan1 + suf. -că.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL