1. [MDA2] moagăr, ~ă [At: KLEIN, D. 381 / V: ~gler, mogăr, mogher / Pl: ~i, ~e / E: ger mager] (Trs) 1-2 smf, a (Om) slab, debil, bolnăvicios. 3 a (D. carne; îf mogăr) Macru (1). 4 a (Fig) Posomorât.
2. [MDA2] moagher, ~ă a vz moagăr
3. [MDA2] mogăr, ~ă a vz moagăr
4. [MDA2] mogher, ~ă a vz moagăr
5. [DER] moagăr (-ră), adj. – Slab, descărnat. Germ. mager (Candrea). În Trans.
6. [DLR] MOÁGĂR, -Ă adj. (Transilv.) 1. (Și substantivat) (Om) slab, debil, bolnăvicios. Cf. KLEIN, D. 381, LB, PONTBRIANT, D., LM, PAȘCA, GL., TODORAN, GL. ♦ (Despre carne; în forma mogăr) Macru (1). Cf. MÎNDRESCU, I. G. 68. 2. Posomorit, abătut. Cf. PĂCALĂ, M. R. 140,VICIU, GL. - PI.: moagări, -e. - Și: moágher, -ă (LB), mógăr, -ă, mógher, -ă (PONTBRIANT, D., LM) adj. – Din germ. mager.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL