1. [MDA2] moaflă sf [At: COMAN, GL. / V: ~alfă sf / Pl: ~le / E: mg mafla] (Trs) Om bleg.
2. [MDA2] moalfă2 sf vz moaflă
3. [DAR] moaflă, moafle, s.f. (reg.) om bleg.
4. [DRAM 2021] moáflă, moafle, s.f. (reg.) Om bleg. – Din magh. mafla „prostănac, nătâng” (MDA).
5. [DRAM 2015] moaflă, moafle, s.f. – (reg.) Om bleg (Faiciuc, 2008; Dragomirești). – Din magh. mafla „prostănac, nătâng” (MDA).
6. [DLR] MOÁFLĂ s. f. (Prin Transilv.) Om bleg. Cf. COMAN, GL. Îi o moaflă; se lasă îmbrobodit de muiere MAT. DIALECT, I, 80. Nu vezi, moaflo, că toți te duc de nas ? ib. 262, cf. LEXIC REG. 9, com. din POIANA-BEIUȘ. - Pl.: moafle. – Și: moálfă s. f. COMAN, GL. – Din magh. mafla.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL