1. [MDA2] mlăcos1, ~oasă a [At: DIONISIE, C. 181 / V: (reg) mâclos / Pl: ~oși, ~oase / E: mlacă + -os] (îvr, d. terenuri) Mlăștinos.
2. [MDA2] mlăcos2, ~oasă a [At: CHEST. VI, 97/2 / Pl: ~oși, ~oase / E: *mlac (sg lui mlaci) + -os] (Reg; d. secreții) Vâscos.
3. [Scriban] mlăcós, -oásă adj. (d. mlacă). Vechĭ. Mlăștinos.
4. [MDA2] mâclos, ~oasă a vz mlăcos1
5. [DGS] mlăcos, -oasă adj. (reg.; despre pământ, locuri etc.) v. Băltos. Mlăștinos. Mocirlos. Smârcos.
6. [DLR] MLĂCOS1, -OÁSĂ adj. (Învechit și regional; despre terenuri) Mlăștinos, mocirlos. Nemții au avut un tun mare, dar s-au noroit într-un loc mlăcos, și nu l-au putut trage să dea cu el. DIONISIE, C. 181. – Pl.: mlăcoși, -oase. – Și: (regional) mîclós, -oásă adj. CHEST. IV 61/176 c. – Mlacă + suf. -os.
7. [DLR] MLĂCÓS2, -OÁSĂ adj. (Regional; despre secreții) Vîscos, cleios (Berivoii Mici-Făgăraș). CHEST. IV 97/2. - Pl.: mlăcoși, -oase. – Mlac (sg. neatestat al lui mlaci) + suf. -os.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL