1. [DEX '09] MICSANDRĂ, micsandre, s. f. Numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare; micșunea, vioară-roșie (Matthiola incana și annua). ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee cu flori mari, galbene, plăcut mirositoare (Erysimum officinalis). – Et. nec.
2. [MDA2] micsandră sf [At: POLIZU / S și: mixa~ / V: (reg) licsandrie, ~drea, ~dru sn, mis~ / Pl: ~dre / E: ns cf micsă] 1-2 Două specii de plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpină simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite de peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare. Si: micșunea, (reg) foaltină, garoafă, levcoaie-roșie, șivoi, vioară-roșie, viorea-roșie (Matthiola incana și annua). 3 (Bot; șîc) ~-galbenă Micșunea (Cheiranthus cheiri). 4 (Bot) Toporaș (Viola odorata). 5 (Îc) ~-sălbatică (sau ~-de-munte) Plantă erbacee din familia cruciferelor cu tulpina dreaptă, cu flori acoperite cu peri cenușii și cu flori galbene, cu miros plăcut (Erysimum officinalis).
3. [DLRLC] MICSANDRĂ, micsandre, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, avînd tulpina ramificată, frunzele acoperite cu peri cenușii și florile albe, roșii sau violete cu miros plăcut (Mathiola incana); micșunică. Îngustă grădiniță provincială cu micsandre. C. PETRESCU, Î. I 20. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată. MACEDONSKI, O. I 117. – Compus: micsandră-sălbatică = plantă erbacee cu flori în ciorchine, galbene, plăcut mirositoare, care crește prin locuri însorite (Erysimum Wittmannii).
4. [Șăineanu, ed. VI] micsandră f. plantă cultivată prin grădini pentru florile sale plăcut mirositoare (Cheiranthus cheiri). [Origină necunoscută].
5. [Scriban] micsándră, V. mixandră.
6. [MDA2] micsandrea sf vz micsandră
7. [MDA2] micsandru sm vz micsandră
8. [MDA2] misandră sf vz micsandră
9. [Scriban] mixándră f., pl. e (din micșandră, d. micșunea). Munt. Șiboĭ, micșunea bătută (învoaltă).
10. [DOOM 3] micsandră s. f., g.-d. art. micsandrei; pl. micsandre
11. [DOOM 2] micsandră s. f., g.-d. art. micsandrei; pl. micsandre
12. [MDO] micsandră
13. [IVO-III] micsandră, -dre.
14. [DER] micsandră (micsandre), s. f. – Plantă (Matthiola incana). Origine nesigură. Pare să existe o anumită legătură cu micșunea (Philippide, Principii, 151; Tiktin), dar der. nu e clară.
15. [DFL] ERYSIMUM L., MIXANDRE SĂLBATICE, fam, Cruciferae. Gen originar din Asia, America de N, sudul Europei, cca 82 specii, erbacee, anuale, bienale, perene cu peri gri, rar gri-pîsloase. Tulpină erectă. Frunze oblong-lanceolate, fără stipele, dentate, acoperite cu peri trifizi, cele superioare sesile, cele inferioare scurt-pețiolate. Înfloresc mai-sept. Flori galbene-portocalii, mirositoare, hermafrodite (4 sepale, 4 petale lung-ungulate, 6 stamine cu glande nectarifere la bază, un stil simplu, cca 3 mm lungime, stigmat întreg sau bilobat), dispuse în raceme largi sau alungite. Fruct, silicvă lung-pețiolată, patrunghiulară.
16. [DFL] MATTHIOLA R. Br., MIXANDRĂ, fam. Cruciferae. Gen originar din Europa, Asia, Africa, cca 50 de specii, anuale și vivace, erbacee sau semilemnoase, ramificate, des surii-tomentoase. Flori hermafrodite, odorante, simple sau involte, divers colorate, în raceme. Frunze liniare, oblonge sau lanceolate, nedivizate sau emarginate, fără stipele. Păstaie cilindrică cu semințe numeroase, plate.
17. [DGS] micsandră s.f. (bot.) 1 Matthiola incana și Matthiola annua; micșunea, <rar> matiolă, <înv. și pop.> violă2, <reg.> boi1, canaciche, foaltină, garoafe, garoafe-albă, pruvireag, șiboi, vioară3, vioară-roșie (v. vioară3), violă-albă (v. violă2), violă-bătută (v. violă2), violă-bătută (v. viola2), violă-roșie (v. violă2), viorea-de-ferești, viorea-galbenă, viorea-roșie, <înv.> levcoaie-roșie. 2 Cheiranthus cheiri; micșunea, micșunea-de-primăvară, micșunea-galbenă, micșunele-ruginite (v. micșunea), micșunică, viorea-galbenă, <reg.> floare-de-vioară, floare-de-violă, foaltine (v. foaltină), levcoaie, levcoaie-galbenă, șibiog, șiboi, vâzdoagă, vioară3, vioară-galbenă (v. vioară3), vioară-roșie (v. vioară3), violă2, violă-de-iarnă (v. violă2), violă-galbenă (v. violă2). 3 micsandră-galbenă = Erysimum repandum; bărbușoară. 4 (reg.) v. Toporaș. Toporași-de-munte (v. toporaș). Toporași-de-pădure (v. toporaș). Violetă. Viorea. Viorele-de-grădină (v. viorea). Viorele-mirositoare (v. viorea) (Viola odorata).
18. [DLR] MICSANDRĂ s. f. a) Numele mai multor plante: numele a două plante erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina simplă sau ramificată, cu frunzele acoperite cu peri cenușii, cu flori albe, roșii, albastre sau violete, plăcut mirositoare ; micșunea, (regional) garoafă, foaltină, șivoi, levcoaie-roșie, vioară-roșie, viorea-roșie. (Matihiola incana și annua). Cf. – POLIZU, PONTBRIANT, D., BARONZI, L. 138, DDRF, GRECESCU, FL. 50, BULET. GRĂD. BOT. V, 61; b) (și în sintagma micsandră galbenă, GRECESCU, FL. 50) micșunea (Cheiranthus cheiri). Cf. ȘĂINEANU, D. U., SIMIONESCU, FL. 395, SCRIBAN, D. ; c) toporaș (Viola odorata). Cf. LM. În largul pajiștei se înalță falnic un rotocol în forma oului, încărcat de micsandre (micșunele). COMȘA, N. Z. 14, cf. 29. Îngustă grădiniță provincială cu micsandre. PETRESCU, Î. I, 20, cf. DS 193, V. ROM. iulie 1961, 65, H I 119, II 26, 99, IV 9, 84, V 352, VII. 48, IX 338, XI 311, XII 24. ◊ F i g. Micsandra spre rozetă se pleacă fermecată. MACEDONSKI, O. I, 117, cf. LESNEA, P. E. 108. ◊ Compus: micsandră-sălbatică (sau -de-munte) = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina dreaptă, cu frunzele acoperite cu peri cenușii și cu flori galbene cu miros plăcut (Erysimum officinalis). Cf. GRECESCU, FL. 50, BIANU, D. S., PANȚU, PL. - Scris și: mixandră. – Pl.: micsandre. – Și: (regional) micsandru (H-VII 79) s. m micsandrea (ib. 27), misándră (ib. V 352, ALR II 6 263/791), licsándrie (ALR II 6 263/928) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m i c s ă.
19. [DLR] MICSANDREA s. f. v. micsandră.
20. [DLR] MICSANDRU s. m. v. micsandră.
21. [DLR] MISÁNDRĂ s. f. v. micsandră.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL