1. [MDA2] mițuvară sf [At: ALR I, 1941 / V: ~țov~, ~țuvele sfp / Pl: ~veri / E: nct] (Bot; reg) 1 Brândușă de toamnă (Colchicum autumnale). 2 (Lpl; îf mițuvele) Brândușă de primăvară (Crocus heuffelianus).
2. [MDA2] mițovară sf vz mițuvară
3. [MDA2] mițuvele sfp vz mițuvară
4. [DAR] mițuvară, mițuveri, s.f. (reg.) brândușă de toamnă.
5. [DLR] MIȚUVÁRĂ s. f. (Regional) 1. Brîndușă de toamnă (Colchicum autumnale). Rădăcina mițoverei se numește p-aicea caraboi. H IX 436 cf. 405. Ghicitori sau mițuveri (se colorează ouă). ALR I 1 941/770. 2. (La pl., în forma mițuvele) Brîndușă de primăvară (Crocus heuffelianus). PANȚU. Pl.: mițuveri. – Și: mițováră s. f. mițuvele s. f. pl. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL