1. [DEX '09] MITUITOR, -OARE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor.
2. [MDA2] mituitor, ~oare smf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: mitui + -tor] 1-2 Persoană care mituiește (1-2).
3. [DLRLC] MITUITOR, -OARE, mituit ori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește, care dă mită. Inginerul Mindirigiu își închipuie că Matei e un mituitor. V. ROM. mai 1954, 67.
4. [DOOM 3] mituitor (desp. -tu-i-) s. m., pl. mituitori
5. [DOOM 2] mituitor (rar) (-tu-i-) s. m., pl. mituitori
6. [DGS] mituitor s.m. <înv.> mâzdealnic. Mituitorul a încercat să-i dea funcționarului public 5 000 de lei.
7. [DLR] MITUITÓR, -OÁRE s. m. și f. Persoană care mituiește. Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. El crede că Matei nu-i un mituitor. V. ROM. mai 1 954, 67. - Pl.: mituitori, -oare. – Mitui + suf. -tor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL