1. [DEX '09] MITOCĂNIME s. f. Mulțime de mitocani; totalitatea mitocanilor. – Mitocan + suf. -ime.
2. [MDA2] mitocănime sf [At: CARAGIALE, O. I, 3 / E: mitocan + -ime] (Csc) 1-3 Mulțime de mitocani (1-3).
3. [DLRLC] MITOCĂNIME s. f. (Ieșit din uz) Mulțime de persoane din pătura de jos; oameni simpli, fără (multă) cultură. Pe Podul Mogoșoaiei, mitocănime, femei, bărbați mișunau. MACEDONSKI, O. III 52. De pe la cinci ceasuri, galeria gemea de mitocănime foarte veselă. CARAGIALE, N. S. 90.
4. [Șăineanu, ed. VI] mitocănime f. gloata mitocanilor.
5. [Scriban] mitocăníme f. Gloată de mitocanĭ.
6. [DOOM 3] mitocănime s. f., g.-d. art. mitocănimii
7. [DOOM 2] mitocănime s. f., g.-d. art. mitocănimii
8. [DGS] mitocănime s.f. (colect.) mârlănime, mojicime. În piață se adunase toată mitocănimea orașului.
9. [DLR] MITOCĂNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de mitocani; Mulțime de mitocani, mulțime de rînd. De pe la cinci ceastosi galeria gemea de mitocănime foarte veselă. CARAGIALE, O. I, 3. Pe podul Mogoșoaiei, mitocănime, femei, bărbați țărani chiar – mișunau. MACEDONSKI; O. II, .52, cf. DDRF, TDRG, CADE, DM. - Mitocan + suf. -ime..
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL