1. [Scriban] mítnic m. (vsl. mytĭnikŭ, id.). Dos. Vameș.
2. [MDA2] mitnici sm [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 96r/25 / Pl: mitnici / E: slv митникъ „vameș”] (Îvr; îs) ~i văzduhului Vameși care, după credințele populare, păzesc vămile cerului.
3. [D.Religios] mitnici s. m. pl. (Înv., în sintagma) Mitnicii văzduhului = vameși care, după credințele populare, păzesc vămile cerului; vameșii văzduhului. – Din sl. mitniku.
4. [DLR] MÍTNICI s. m. pl. (Învechit, rar în construcția) Mitnicii văzduhului = vameși care, după credințele mistice, păzesc vămile cerului; vameșii văzduhului. Are s[u]fl[e]t[u]l de mitnicii văzduhului. DOSOFTEI, V. S. octombrie 96r/25. - Pl.: mitnici. – Din v. sl. митникъ „vameș”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL