1. [DEX '09] MIȘUI, pers. 3 mișuie, vb. IV. Intranz. (Rar) A mișuna. – Cf. mișuna.
2. [MDA2] mișui vi [At: (a. 1794) GCR II, 153/24 / V: (înv) ~șâi, ~șii / Pzi: 6 ~esc, 3, 6 mișuie / E: cf mișuna] A mișuna.
3. [DLRLC] MIȘUI, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. (Fig.) În capul lin aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri răzvrătite. VLAHUȚĂ, N. 180. 2. (Rar) A copleși, a invada, a năpădi. (Fig.) Privirile-i alunecau pe poteca de argint trasă de soare, peste velința mării mișuită de colori. DELAVRANCEA, V. V. 166.
4. [DLRM] MIȘUI, mișuiesc, vb. IV. Intranz. 1. A mișuna. 2. (Rar) A copleși, a invada. – V. mișuna.
5. [Șăineanu, ed. VI] mișuì v. a furnica. [Probabil onomatopee: se mai prezintă sub tipurile moș... (v. moșinoiu, moșoroiu, moșunoiu) și muș... (v. mușunoiu)].
6. [MDA2] mâșâi2 v vz mișui
7. [MDA2] mișii v vz mișui
8. [Scriban] 2) míșun și -éz, a -á v. intr. (lat. *messionare, a recolta [d. messio, recoltare]; pv. meisonar, fr. moissonner. Întîĭ s’a zis *meșún, *mășun [cp. cu cășunez, înverșunez], apoĭ, pin asimilarea vocalelor, *mușun, ĭar inf. meșiná [ca leșina, rușina, tușina], apoĭ tot pin asimilare, *mișiná, de unde, pin încrucișare cu primele forme, mișuná. P. acc., cp. cu leșin. V. mișină). Vest. Foĭesc, furnic: vermiĭ, Jidaniĭ mișună. – Și míșuĭ saŭ ĭésc. V. mușluĭesc.
9. [DOOM 3] mișui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mișuie, imperf. 3 pl. mișuiau; conj. prez. 3 să mișuie
10. [DOOM 2] mișui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 mișuie, imperf. 3 sg. mișuia; conj. prez. 3 să mișuie
11. [DGS] mișui vb. IV. intr. (despre ființe în grupuri, în număr mare) a se agita, a foi, a forfoti, a se frământa, a fremăta, a furnica, a se învârti, a mișuna, a roi2, a viermui, <pop. și fam.> a bâjbâi, a colcăi, <pop.> a forfăi, a năbădăi, <fam.> a se fâțâi, a se vânzoli, <înv. și reg.> a jimi, <reg.> a fojgăi, a gârgâi, a șovârca, a se vărzui, a vâșca, a viermeti, <fig.> a foșni, a se țese. Pe peronul gării mulțimea mișuie încoace și încolo.
12. [DLR] MIȘUÍ vb. IV. I n t r a n z. A mișuna. S-au sírguit. . . a amuți buzele ceale împuțite ale hulitorilor celor ce mîșîesc in urmele începătorilor de dejghinâri (a. 1 794). GCR II, 153/24. Aci trudiți demonii de lunga lor cădere. . . Încep să mișuiască. HELIADE, O. I, 198, cf. VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D. Mulții Noștri tovarăși dardani cîți mișuie-n lumile toate, COȘBUC, AE. 25. Liceul. . . mi se părea un imens cadavru, iară noi, copiii, ca niște viermi mișuind și adâpostindu-se într-însul. DELAVRANCEA, ap. TDRG. Pe sub coșcoviturile de sub păreți, atitea legiuni de ploșniți autohtone trebuia să fi mișuit. HOGAȘ, DR. I, 209. ◊ Fig. Sub aceste valuri de flori, mișuie, colcăie, se muncesc aceleași patime. DELAVRANCEA,, T. 62. În capul lui aprins și fără odihnă mișuiesc noroade de gînduri. VLAHUȚĂ, O. A. I, 146. - Prez. ind. pers. 3: mișuiesc și mișuie. – Și: (învechit) mîșîí, (Ban.) mișií (CDDE) vb, IV. – Cf. mișuna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL