1. [DEX '09] MIȘTOCAR, -Ă, miștocari, -e, adj., s. m. și f. (Arg.) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva. – Din mișto.
2. [MDA2] miștocar, ~ă [At: DEX-S / Pl: ~i, ~e / E: miștoc2 + -ar] 1-2 smf, a (Arg) (Om) care ironizează ceva sau pe cineva.
3. [DCR2] miștocar, -ă s. m. f. (arg.) Șmecher, glumeț ◊ „Mircea nu se înțelege deloc cu miștocarii de pe strada lui.” (din mișto[c] + -ar; Coman Lupu în LL 3/72 p. 349, Th. Granser M. 29)
4. [DOOM 3] miștocar (arg.) adj. m., s. m., pl. miștocari; adj. f., s. f. miștocară, pl. miștocare
5. [DOOM 2] *miștocar (arg.) adj. m., s. m., pl. miștocari; adj. f., s. f. miștocară, pl. miștocare
6. [Argou] miștocar, -ă, miștocari, -e I. adj. 1. ironic, batjocoritor. 2. glumeț. 3. frivol, neserios. II. s. m., s. f. vorbitor de argou.
7. [DGS] miștocar, -ă adj. (fam.) 1 (despre oameni sau despre manifestări, atitudini, creații etc. ale lor) v. Ironic. Persiflant. Persiflator. Zeflemist. Zeflemitor. 2 (despre oameni) v. Glumeț. Hazliu. Jovial. Mucalit. Năzdrăvan. Poznaș. Vesel. 3 (despre oameni sau despre firea, manifestările, sentimentele etc. lor) v. Frivol. Neserios. Ușor2. Ușuratic. Vânturatic. Zvânturat. Zvânturatic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL