1. [MDA2] mișelătate sf [At: VARLAAM, C. 310 / V: mișlât~, ~lit~, ~lta~ / Pl: ~tăți / E: mișel + -ătate] (Înv) 1 Sărăcie. 2 Mișelie (3).
2. [DLRLC] MIȘELĂTATE s. f. (Rar) Sărăcie. Lucrul acesta este mișelătatea, neajungerea sau sărăcia. ȚICHINDEAL, la CADE.
3. [DLRM] MIȘELĂTATE s. f. (Înv.) Sărăcie. – Din mișel + suf. -ătate.
4. [Scriban] mișelătáte f. (d. mișel). Vechĭ. Meserătate.
5. [MDA2] mișelitate sf vz mișelătate
6. [MDA2] mișeltate sf vz mișelătate
7. [MDA2] mișlâtate sf vz mișelătate
8. [Scriban] meserătáte f. (d. meser). Vechĭ. Sărăcie. – Și mișelătate.
9. [DGS] mișelătate s.f. (înv.) 1 v. Abjecție. Abominație. Fărădelege. Infamie. Josnicie. Mârșăvie. Mișelie. Nelegiuire. Nemernicie. Netrebnicie. Păcătoșenie. Păcătoșie. Sceleratețe. Scelerație. Ticăloșenie. Ticăloșie. Turpiditate. Turpitudine. 2 v. Lipsă. Mizerie. Nevoie. Penurie. Privațiune. Sărăcie. 3 v. Maledicție. Nefericire. Nenoroc. Nenorocire.
10. [DGS] meserătate s.f. (înv.) I 1 (în opoz. cu „bogăție3”) v. Lipsă. Mizerie. Nevoie. Penurie. Privațiune. Sărăcie. 2 v. Maledicție. Nefericire. 3 Nenoroc. Nenorocire. II fig. (relig. creștină; înv.) v. Ajutor. Grație. Har. Îndurare. Îndurare divină. Milă. Milostivire.
11. [DLR] MIȘELĂTÁTE s. f. (Învechit) 1. Sărăcie, nevoie, mizerie; nenorocire. Cf. m i ș e l (I 1). Acesta bogat. . . de mișelătatea și de sărăciia deaproapelui său nemică nu gîndiia. VARLAAM, 310, cf. 266. De sărăciia și de mișeltatea de cea deapoi bătut. DOSOFTEI, V. S. ianuarie 15v/3, cf. id. PS. 68/1. De multa mișelătatea lui clătindu-mă despre parte-i mă rog. CANTEMIR, IST. 148. Au perit de frig și de mișelitate la care nu era dedat. ȘINCAI, HR. II, 330/19, cf. 290/33, I, 275/13. La atîta năcaz, mișelătate și nevoie au ajuns, cît nemica nu avea. MAIOR, P. 52/4. Apărarea sau încai micșorarea mișălătății săracilor (a. 1 816). IORGA, S. D. XII, 205. Acolo întru multă sărăcie și mișlîtate se sfrîșiră. ap. D. POP, M. 47. 2. Mișelie (2). Cf. mișel (I 6). Te-au dus din vederea Sodomurilor și a mișălătăților. ȘINCAI, HR. II, 189/5. - Pl.: (2) mișelătăți. – Și: mișeltáte, mișelitate, mișlîtate s. f. – Mișel + suf. -ătate.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL