1. [MDA2] mintuliță sf [At: TDRG 1222 / Pl: ~țe / E: minte + -uliță] 1-2 (Rar; șhp) Minte (1) (puțină) Si: (rar) mintuță (1-2).
2. [DLRLC] MINTULIȚĂ, mintulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui minte. Dar potcașa-i mintuliță Nici de-un ban n-a mai crescut. ODOBESCU-SLAVICI, la TDRG.
3. [DLRM] MINTULIȚĂ, mintulițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui minte.
4. [DGS] mintuliță s.f. (rar) <rar> mintuță, <reg.> mintiucă.
5. [DLR] MINTULÍȚĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui m i n t e; (rar) mintuță, (regional) mintiucă. Dar potcașa-i mintuliță Nici de-un ban n-a mai crescut. ap. TDRG 1222, cf. DL, DM. – Pl.: mintulițe. – Minte + suf. -uliță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL