1. [DEX '09] MINTENAȘ adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; minten. – Minten + suf. -aș.
2. [MDA2] mintenaș1 av [At: POLIZU / V: ~tănaș, ~tilea, ~tinaș, ~tonaș, ~tulaș, ~tunaș / A și: min~ / E: minten + -aș] 1-4 (Trs; șhp) (Destul de) minten (1-2).
3. [MDA2] mintenaș2 sn [At: POLIZU / V ~tinaș / Pl: ~e / E: mintean + -aș] 1-4 (Șhp) Mintean (1-2).
4. [DLRLC] MINTENAȘ adv. (Transilv.) Îndată, imediat, numaidecît. Și la urmă să vii să vezi de masă! – Mintenaș! MACEDONSKI, O. II 414. Scoate-mă de la pușcași, Că de nu, mor mintenaș. RETEGANUL, P. I 49. Las’ să fie cum o vrea, Că drăguț pe seama mea Mintenaș voi căpăta. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 412.
5. [Șăineanu, ed. VI] mintenaș adv. îndată (provincialism ardelenesc): că colea-i Grigoraș și lua-l’oiu mintenaș POP. [Și minteni («minteni fetele spoiesc» POP.) = ung. MENTEN].
6. [Scriban] mintenáș și míntenĭ adv. (ung. menten). Trans. Pop. Îndată, imediat.
7. [MDA2] mintănaș av vz mintenaș1
8. [MDA2] mintenașilea av vz mintenaș1
9. [MDA2] mintinaș1 av vz mintenaș1
10. [MDA2] mintinaș2 sn vz mintenaș2
11. [MDA2] mintonaș av vz mintenaș1
12. [MDA2] mintulaș av vz mintenaș
13. [MDA2] mintunaș av vz mintenaș1
14. [DOOM 3] mintenaș (reg.) adv.
15. [DGS] mintenaș adv. (temporal; reg.) 1 v. Curând. Devreme. Fuga (v. fugă). Grabnic. Imediat. Iute. Îndată. Neîntârziat. Numaidecât. Rapid. Repede. Timpuriu. 2 v. Grabnic. Imediat. Iute. Îndată. Rapid. Repede. Urgent.
16. [DRAM 2021] mintenáș, adv. (reg.) Imediat, de îndată: „Mă, sculați-vă, că cântă cocoșu' și mintenaș s-a face zuă” (Bilțiu, 2007: 222). – Din minten + suf. -aș.
17. [DLR] MINTENÁȘ1 adv. (Transilv., Maram., Ban.) 1. (Cu sens temporal) Pe dată, imediat, numaidecît, îndată. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Și la urmă să vii să vezi de masă! – Mintenași! MACEDONSKI, O. II, 414. S-o dus în sat și trăbui să sosască mintenaș. STĂNOIU, C. I. 49. O trimeteți mintenaș cu o catană. BRĂESCU, M. B. 123. Viu acum, Mintenaș! IOVESCU, N. 174. Mintenaș începu a sforăi. V. ROM. februarie 1 957, 108. Că drăguț pe seama mea Mintenaș voi căpăta. JARNIK-BÎRSEANU, D. 412. Care unde le-ajungea, Mintenaș că le plesnea. MÎNDRESCU, P. 222. Scoate-mă de la pușcași, Că de nu, mor mintenași! RETEGANUL, P. I, 49. Mintenaș i-o șî rupt urechile, ȘEZ. III, 11. Cînd o băgat d'e samă că iezi nu răspund. . . mint'enaș o st'ut să aic trebuie să fii ceva bai. ALEXICI, L. P. 236. Haideți dar toți într-un pas, Ca să sosim mintenași. T. PAPAHAGI, M. 193. Mintenași vin la voi. ALR I 322/94, cf. 328, MAT. DIALECT. I, 80. 2. (Cu sens modal) în grabă, repede, iute. Cf. REV. CRIT. IV, 29. - Accentuat și: mintenaș. - Și: mnitenáșilea (ALR I 328/190), mintănáș (ib. 322/51), mintináș (ib. 322/80, 328/80, 340/217, 782/218, 1 583/295, ALR II 3130/95), mintonáș (ALR I 322/51, 328/59, 85), mintunáș (ib. 328/69, 107), mintuláș (PAMFILE, S. V. 168) adv. – Minten + suf. -aș.
18. [DLR] MINTENAȘ2 s. n. Diminutiv al lui m i n t e a n. V. c o j o c e l, s u m ă n a ș. Cf. POLIZU, DDRF, H IV 158. – Pl.: mintenașe. – Și: mintináș s. n. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. – Mintean + suf. .-aș.
19. [DLR] MINTĂNÁȘ adv. v. mintenaș1.
20. [DLR] MINTENÁȘILEA adv. v. mintenaș1.
21. [DLR] MINTINÁȘ2 s. n. v. mintenaș2.
22. [DLR] MINTINÁȘ1 adv. v. mintenaș1.
23. [DLR] MINTONAȘ adv. v. mintenaș1.
24. [DLR] MINTÚLÁȘ adv. v. mintenaș1.
25. [DLR] MINTUNÁȘ adv. v. mintenaș1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL