1. [DEX '09] MINORAT s. n. (Rar) Vârstă a unei persoane minore; perioadă cât cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.
2. [MDA2] minorat sns [At: LM / E: minor + -at] 1 Vârstă la care o persoană este minoră (1). 2 Stare a persoanei minore Si: minoritate (1), (nob) minorenie.
3. [DEX '98] MINORAT s. n. (Rar) Vârstă a unei persoane minore; timp cât cineva este minor; starea persoanei minore; minoritate (2). – Minor + suf. -at.
4. [DLRLC] MINORAT s. n. (Rar) Timpul cît cineva este minor; situația persoanei minore.
5. [DN] MINORAT s.n. (Rar) Situația unei persoane minore și durata acestei situații. [Cf. germ. Minorat].
6. [MDN '00] MINORAT s. n. vârsta, situația unui minor (1) și durata acesteia; minoritate (2). (< germ. Minorat)
7. [Șăineanu, ed. VI] minorat n. Jur. stare de minor.
8. [Scriban] *minorát n., pl. e (d. minor). Starea copiluluĭ minor. Timpu cît un copil e minor.
9. [DOOM 3] minorat s. n.
10. [DOOM 2] minorat s. n.
11. [DGS] minorat s.n. (jur.) minoritate. În timpul minoratului, tânărul a stat într-un orfelinat.
12. [DLR] MINORAT s. n. Vîrsta la care o persoană este minoră (1); starea persoanei minore; minoritate (1), (neobișnuit) minorenie. Cf. LM, ȘĂINEANU, D. U., SCRIBAN, D., DL, DM. - Minor + suf. -at.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL