1. [MDA2] minieră sf [At: AMFILOHIE, G. 69/20 / V: ~neră / Pl: ~re, (nob) ~ruri / E: it miniera, fr minière] 1-2 (Înv) Mină1 (1-2). 3 Minereu.
2. [DEX '09] MINIER, -Ă, minieri, -e, adj. Care ține de mină1 (1), privitor la mină1. ♦ În care se găsesc (multe) mine1, în care se practică mineritul. [Pr.: -ni-er] – Din fr. minier.
3. [MDA2] mineră sf vz minieră
4. [MDA2] minier1, ~ă a [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~i, ~e / E: fr minier] 1 Care se referă la mină1 (1). 2 Care ține de mină1 (1). 3 (D. regiuni, localități etc.) în care se găsesc mine și se practică mineritul (1).
5. [DLRLC] MINIER, -Ă, minieri, -e, adj. Care aparține minei1, care ține de mină, care se referă la mine. Exploatare minieră. – Pronunțat: -ni-er.
6. [DN] MINIER, -Ă adj. 1. Referitor la mine1 (1), de mine. 2. În care se găsesc mine, în care se practică mineritul. [Pron. -ni-er. / < fr. minier].
7. [MDN '00] MINIER, -Ă adj. I. referitor la mine1 (1), de mine. 2. în care se găsesc mine. (< fr. minier)
8. [Șăineanu, ed. VI] miner m. 1. lucrător în mine; 2. soldat ce lucrează la mine în asedii (= fr. mineur).
9. [Șăineanu, ed. VI] minier a. relativ la mine: industrie minieră.
10. [Scriban] *miniér, -ă adj. (fr. minier, -ière, d. mine, mină). Relativ la mine: industria minieră. S. f., pl. e. Mină puțin adîncă și descoperită (supt ceru liber), carieră. V. miner.
11. [DOOM 3] minier (desp. -ni-er) adj. m., pl. minieri; f. minieră, pl. miniere
12. [DOOM 2] minier (-ni-er) adj. m., pl. minieri; f. minieră, pl. miniere
13. [MDO] minier (adj.)
14. [DGS] minieră s.f. (înv.) 1 (miner.; de obicei urmat de determ. care arată felul, natura) v. Mină1. Subteran. 2 (geol.) v. Minereu.
15. [DGS] miner s.m. (miner.) <reg.> băieș. Este miner într-o mină din Valea Jiului.
16. [DGS] mineră s.f. (miner.; rar) v. Mineriță.
17. [DLR] MINIERĂ s. f. (Învechit) 1. Mină1 (1). Sînt multe miniere (au băi) de aramă. AMFILOHIE, G. 69/20, •cf. HEM 2346. Minierurile (ocnile, băile). VÎRNAV, F. M. I, 43r/10. 2. Minereu. În fundul munților se află și minere de aramă . . . , minere de fier și de cărbuni de pămînt. . ., însă pentru a se scoate minerele, precum și alte avuții, cuprinse în sinul munților. IONESCU, M, 47, cf. CIHAC, I, 166. Pl.: miniere și (neobișnuit) minieruri. – Și : minéră s. f. - Din it. miniera, fr. minière.
18. [DLR] MINÉRĂ s. f. v. minieră.
19. [DLR] MINIER1, -Ă adj. Care se referă la mină1 (1), care ține de mină1; (despre regiuni, Iocalități etc.) în care se găsesc mine, cu mine, în care se practică mineritul (2). Cf. ȘĂINEANU, D. U. Politica economică în sectorul minier și petrolifer. LEG. EC. PL. 80. În lupța pentru industrializarea socialistă a țării. . . muncitorilor, tehnicienilor din industria minieră le revine un rol de frunte. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. Cele mai bune echipe artistice de amatori din Valea Jiului întreprind în aceste zile turnee prin localitățile miniere. ib. 1960, nr. 4 863. - PL: minieri, -e. – Din fr. minier.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL