1. [DEX '09] MÂNĂȘTERGURĂ, mânășterguri, s. f. (Reg.) Ștergar, prosop; șervet. – Mână + șterge + suf. -ură.
2. [MDA2] mânăștergură sf [At: COD. VOR. 4/25 / V: măneș~, ~neș~, ~niș~, meneșterg sn, meneșterghiră, mineș~, miniș~ / Pl: ~ri / E: mână1 + ștergură] 1 (Îrg) Prosop. 2 (Îrg) Șervet. 3 (Reg) Batistă lucrată de fete înaintea măritișului. 4 (Reg) Broboadă.
3. [Șăineanu, ed. VI] mânăștergură f. Tr. și Mold. 1. peșchir: mânăștergură de in POP.; 2. Buc. ștergar. [Compus din mână și ștergere (cf. codobatură)].
4. [MDA2] manuștergură sf vz mânăștergură
5. [MDA2] măneștergură sf vz mâneștergură
6. [MDA2] mâneștergură sf vz mânăștergură
7. [MDA2] mâniștergură sf vz mânăștergură
8. [MDA2] meneșterg sn vz mânăștergură
9. [MDA2] mineștergură sf vz mănăștergură
10. [MDA2] miniștergură sf vz mineștergură
11. [DLRLC] MĂNĂȘTERGURĂ s. f. v. mîneștergură.
12. [DLRLC] MENEȘTERG s. n. v. mîneștergură.
13. [DLRLC] MÎNĂȘTERGURĂ s. f. v. mîneștergură.
14. [DLRLC] MÎNEȘTERGURĂ, mîneșterguri, s. f. (Popular) Ștergar, prosop. Aduce soacra cea mică mai multe mîneșterguri de bumbac foarte frumos țesute. MARIAN, NU. 550. – Variante: mănăștergură (TEODORESCU, P. P. 180), mînăștergură s. f., meneșterg s. n.
15. [Scriban] mineștérgură, V. mîneștergură.
16. [Scriban] mîneștérgură f., pl. ĭ (mînă și ștergură). Trans. Mold. Bas. Herson. Ștergar (prosop orĭ șervet). Tulpan, casîncă. – În Bucov. mîniștergură și pînzătură. La Beld. 501: mineștergurĭ, lăvicere, țolurĭ.
17. [DOOM 3] mânăștergură (reg.) (desp. -năș-ter-/-nă-șter-) s. f., g.-d. art. mânăștergurii; pl. mânășterguri
18. [DOOM 2] !mânăștergură (reg.) (-năș-ter-/-nă-șter-) s. f., g.-d. art. mânăștergurii; pl. mânășterguri
19. [DGS] mânăștergură s.f. (înv. și reg.) v. Prosop. Șervet. Ștergar.
20. [DLR] MANUȘTÉRGURĂ s. f. v. mînăștergură.
21. [DLR] MĂNEȘTÉRGURĂ s. f. v. mînăștergură.
22. [DLR] MENEȘTERG s. n. v. mînăștergură.
23. [DLR] MINEȘTÉRGURĂ s. f. v. mînăștergură.
24. [DLR] MINIȘTÉRGURĂ s. f. v. mînăștergură.
25. [DLR] MÎNĂȘTÉRGURĂ s. f. 1. (Învechit și regional) Prosop; șervet. [Pavel] purrta măreștergura de sudorile greațeei capului. COD. VOR. 4/25. 2 meneșterghiri de mînă cu fir (a. 1734). BUL. COM. IST. IV, 69. 4 mîneșterguri de obraz (a. 1780). URICARIUL, XI, 249, cf. XVII, 57. Au mai găsit lăzi pline cu straie . . ., colțuni, minișterguri, șerveti. DRĂGHICI, R. 234/21. Aduce soacra cea mică mai multe mîneșterguri de bumbac. MARIAN, NU. 550, cf. 670, id. Î. 88. Cu meneștergu-l ștergea. ALECSANDRI, P. P. 111, cf. TEODORESCU, P. P. 180. Patruzeci de mînișterguri țesute cu peri de iepuri. MARIAN, SA. 75. În cornul cel de masă . . . Stă și-o ploscă cu vin, Și-o mănăștergură de in Ca buzele să le ștergem. MAT. FOLK. 413. ♦ (Regional) Batistă lucrată de fete înaintea măritișului. Pentru fecior, măneștergura e cinste mare; le întrebuințează mai ales la jocul „învîrtita”, de se prinde feciorul cu fetele de ea cînd le joacă. CONV. LIT. XXIV, 1060. Sade . . . și chindisești La prapori împărătești, la măneșterguri domnești, ib.2. (Regional) Broboadă. Mînișterguri de-mbrobodit. MARIAN, NU. 144. Moarta sta-ntinsă pe masă. . . i-au înfășurat capul într-o mineștergură cu fes dedesupt. LUNGIANU, CL. 158. Poartă miniștergură și catrință. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: mînășterguri. - Și: mîneștérgură, mîniștérgură, măneștérgură, miniștérgură, mineștérgură, meneștérghiră s. f.; meneștérg s. n. – Mînă1 + ștergură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL