1. [MDA2] milosârdi vr [At: CORESI, EV. 388 / V: ~sirdi, ~lus~ / Pzi: ~desc / E: slv милосръдити] 1 (Înv; udp „de”, „spre”) A se milostivi (1). 2 A se arăta milos (5).
2. [MDA2] milosird v vz milosârdi
3. [MDA2] milusârdi v vz milosârdi
4. [Scriban] milosîrdésc (mă) v. refl. (vsl. milosrŭditi). Vechĭ. Mă milostivesc.
5. [DGS] milosârdi vb. IV. refl. (înv.; despre oameni) v. Îndura. Milostivi.
6. [DLRLV] MILOSÎRDI vb. (Mold., ȚR) A se milostivi. A: De neputința lui milosirdîndu-se. CANTEMIR, IST. B: Să vor milosîrdi spre ei. BIBLIA (1688). », Etimologie: sl. milosrŭditi. Vezi și miloserdnic, milosîrd, milosîrdie.
7. [DLR] MILOSIRDÍ vb. IV v. milosîrdi.
8. [DLR] MILOSÎRDÍ vb. IV. Refl. (Învechit; adesea urmat de determinări introduse prin prep. „de” sau „spre”) 1. A se milostivi (1). Un samareanin . . . milosîrdi-se. CORESI, EV. 388. De neputința lui milosirdindu-se. CANTEMIR, IST. 149. 2. A se milostivi (2). Și se milusîrdi I[su]s, pipăi ochii lor și iată văzură. TETRAEV. (1 574), 235. Să vor milosîrdi spre ei. BIBLIA (1688), 2492/51. – Prez. ind.: milosîrdesc. – Și: milosîrdi, milusîrdi vb. IV. – Din slavonul милосръдити.
9. [DLR] MILUSÎRDI vb. IV v. milosîrdi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL