1. [MDA2] milosârd, ~ă [At: (a. 1579) GCR I, 20/7 / V: ~sird / Pl: ~rzi, ~e / E: slv милосрьдъ] 1-2 (Înv) smf, a Milos (1-2). 3 a Milos (5). 4 sma Dumnezeu.
2. [MDA2] milosird, ~ă s, a vz milosârd
3. [Scriban] milosîrd, -ă adj. (vsl. milosrŭdŭ). Vechĭ. Milos.
4. [DGS] milosârd, -ă adj. (înv.) 1 (despre oameni) v. Binevoitor. Bun. Compătimitor. Comprehensiv. Îngăduitor. Înțelegător. Mărinimos. Milos. Milostiv. 2 (relig. creștină; despre Divinitate sau determinând numele lui Dumnezeu) v. Bun. Îndurător. Îngăduitor. Milos. Milostiv.
5. [DLRLV] MILOSÎRD adj. (ȚR) Milostiv. Milosîrd fii norodului tău. BIBLIA (1688). Cela ce ești bun, unul milosîrd, unul îndurat și milostiv. MOL. 1741, 393. Mucenicul D[o]mnului cel prea milosîrd. MINEIUL (1776); cf. R. POPESCU. Etimologie: sl. milosrŭdŭ. Vezi și miloserdnic, milosîrdi, miloserdie. Cf. bulciuș, meserernic, miloserdnic.
6. [DLR] MILOSIRD, -Ă adj. v. milosîrd.
7. [DLR] MILOSÎRD, -Ă adj. (Învechit) 1. Milos (I 1). Un domn ce din fire era milostiv și milosîrd (începutul sec. XVIII). MAG. IST. IV, 165/24, cf. BARCIANU, ALEXI, W. 2. Milos (I 3). Fiți amu milosîrzi, că tatăl vostru milosîrd iaste (a. 1579). GCR I, 20/7. Milosîrd ești tu, Doamne. CORESI, EV. 67. Dulce ogoditoriu și milosirdu (cca 1600). CUV. D. BĂTR. II, 215/6. Mucenicul D[o]mnului cel prea milosîrd. MINEIUL (1 776), 156r1/13. ◊ (Construit cu dativul) Milosîrd fii norodului tău. BIBLIA (1 688), 1412/6. ◊ (Substantivat) Ca un milosîrd crucea . . . pentru noi au luat. (1 776), 201r1/10. (Substantivat, m. art.) Epitet dat lui Dumnezeu. Nu era destoinici părinte să zică milosîrdului. CORESI, EV. 286. - Pl.: milosîrzi, -de. - Și: milosird, -ă adj. – Din slavonul милосръдъ.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL