1. [MDA2] mâlced, ~ă s, a vz mârced
2. [DEX '09] MÂRCED, -Ă, mârcezi, -de, adj. (Reg.) 1. (Despre plante) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) Umed și putred. 2. Fig. (Despre oameni) Slab, uscățiv; bolnăvicios, sleit de puteri, vlăguit. – Lat. marcidus.
3. [MDA2] marced, ~ă sn, a vz mârced
4. [MDA2] mălced, ~ă a, s vz mârced
5. [MDA2] mălcez, ~ă a, s vz mârced
6. [MDA2] mărced, ~ă s, a vz mârced
7. [MDA2] mâlcez, ~ă s, a vz mârced
8. [MDA2] mâlcid, ~ă s, a vz mârced
9. [MDA2] mârced, ~ă [At: KLEIN, D. 6 / V: mar-, mălced, mălcez, măr~, mâlced, mâlcez, mâlcid, ~rcid, mer~ / E: ml marcidus, -a, -um] 1 (Reg) a (D. plante) Veșted. 2 a (D. lemne) Umed și putregăios. 3 a (D. persoane) Slab. 4 a (D. persoane) Stors de puteri. 5 a (D. persoane) Ramolit. 6 a Buimăcit de somn. 7 a (Reg) Neglijent. 8 a (Reg) Murdar. 9 a (D. mâncăruri și cărnuri) Care începe să se altereze. 10 s (Trs) Scarlatină. 11 s (Trs) Pojar. 12 s Vărsat de vânt. 13 s Boală a iepelor, a vitelor sau a oilor, nedefinită mai îndeaproape. 14 s (Ape; reg) Materie galbenă, cleiosă și amară care se găsește printre celulele fagurilor de miere.
10. [MDA2] mârcid, ~ă s, a vz mârced
11. [MDA2] merced, ~ă a, s vz mârced
12. [DLRLC] MÎRCED, -Ă, mîrcezi, -de, adj. (Regional) 1. (Despre plantele erbacee) Veșted, ofilit. ♦ (Despre lemne) îmbibat cu apă, gata să putrezească. 2. Fig. (Despre oameni) Uscățiv, sleit de puteri, slab, deșirat.
13. [Șăineanu, ed. VI] mârced a 1. veșted: flori mârcede; 2. putred; 3. fig. moleșit, stors de puteri. [Lat. MARCIDUS].
14. [Scriban] mérced, V. mîrced.
15. [Scriban] mîlced, V. mîrced.
16. [Scriban] mîrced și mîlced, -ă adj. (cp. cu lat. márcidus, veșted, și rom. vilced și cofleșesc. V. Wld. la fraceo și Bern. la morky). Rar. Vîlced, cam ud: lemne mîlcede. Veșted. Lînced. Leneș, puturos. – Și mérced. La Del. mîrcav (de orig. sl.). V. nemerced.
17. [Scriban] vîlced, -ă adj. (cp. cu it. vincido, moale. V. mîrced, gîlfed). Est. (rev. I. Crg. 7, 154). Călîŭ, cam umed, nu destul de uscat, vorbind de lemnele de foc (în Nț. mîlced). Serbia ș. a. Vînăt, stricat. – Și crînced (Ĭașĭ, Meh.): lemne crîncede. V. jilav.
18. [DOOM 3] mârced (reg.) adj. m., pl. mârcezi; f. mârcedă, pl. mârcede
19. [DOOM 2] mârced (reg.) adj. m., pl. mârcezi; f. mârcedă, pl. mârcede
20. [DER] mîrced (-dă), adj. – Veștejit, ofilit. Lat. marcidus (Pușcariu 1095; Candrea-Dens., 1129; cf. REW 5346; Rosetti, I, 160), cu fonetismul alterat datorat tratamentului expresiv, ca efect al unei false analogii cu mîlc, mîrc. – Der. mîrcav, adj. (Trans., moale; epuizat), cu schimb de suf.; mîrcezi, vb. (a se veșteji); mîrcaviță (var. mîlcaviță, mălcaviță), s. f. (Banat, Olt., reumatism); mălcoz, s. n. (Trans., o anumită boală a turmei). – Cf. vîlced.
21. [DGS] mârced, -ă adj., s.n. (reg.) I adj. 1 (în opoz. cu „dolofan”, „plin”; mai ales despre fața oamenilor) v. Slab. Slăbănog. Slăbit. Tras. Uscățiv. 2 (med., med. vet.; despre ființe) v. Bolnăvicios. Maladiv. 3 (despre plante, părți ale lor, vegetație) v. Clorotic. Fanat. Galben. Îngălbenit. Ofilit. Pălit2. Trecut. Uscat2. Veșted. Veștejit. 4(despre corpuri sau materii organice, despre lucruri obținute din astfel de materii etc.) v. Descompus. Putred. Putrezit. Stricat II s.n. (med.) 1 v. Scarlatină. 2 v. Pojar. Rujeolă. v. Varicelă. Vărsat-de-vânt.
22. [DLR] MÁRCED, -Ă adj., s. n. v. mîrced.
23. [DLR] MĂLCED, -Ă adj., subst. v. mîrced.
24. [DLR] MĂLCEZ, -Ă adj., subst. v. mîrced.
25. [DLR] MĂRCED, -Ă adj., subst. v. mîrced.
26. [DLR] MÉRCED, -Ă adj., subst. v. mîrced.
27. [DLR] MÎLCED, -Ă adj., subst. v. mîrced.
28. [DLR] MÎRCED, -Ă adj., subst. I. Adj. (Regional) (Despre plante) Veșted, ofilit. Cf. CIHAC, I, 157, LM, DDRF, CDDE, PASCU, S. 65, DR. X, 430, GIUGLEA, U. 69, ROSETTI, L. R. I, 160. 2. (Despre lemne) Umed și putregăios. Lemne mîlcede. SCRIBAN, D., cf. ȘEZ. III, 71. 3. (Despre persoane) Slab, uscățiv, bolnăvicios; stors de puteri, vlăguit; ramolit. Cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W., PASCU, S. 65, DR. XI, 228, 229. Și pă cuscra o văzui cam marcedă, te pomenești c-o ia după cuscru cu blăni la vale. CV 1951, nr. 11, 37. ♦ Buimăcit, amețit de somn. Cf. POLIZU, BARCIANU, RĂDULESCU-CODIN. 4. Neglijent, murdar, neîngrijit. Com. din BRAȘOV. 5. (Despre mîncăruri și cărnuri) Care începe să se altereze. Cf. DR. X, 430. II. Subst. (Transilv.) 1. Nume dat mai multor boli infecțioase de copii: a) scarlatină. VICIU, GL. ; b) pojar. DR. X, 425; c) vărsat. ALRM I/I h 160. 2. Boală a iepelor (LB), a vitelor (KLEIN, D. 6, 230, CIHAC, II, 514, LM) sau a oilor (PAȘCA, GL., CADE), nedefinită mai de aproape. III. Subst. (Apic.; regional) Materie galbenă, cleioasă și amară care se găsește printre celulele fagurilor de miere. Cf. PAȘCA, GL. Dușmani [ai albinelor]: viespii. . . cari fac mălcedu (codăciorii) și albinele streine. CHEST. VI 14/32, cf. 153/32, 35. – Pl.: mîrcezi, -de. – Și: mîrcid, -ă (ȘEZ. III, 71), mîlced, -ă, mîlcez, -ă (KLEIN, D. 6, 230, LB, POLIZU, CIHAC, II, 254, DR. X, 425, ALR I/I h 160), mîlcid, -ă (ȘEZ. III, 71), mărced, -ă (POLIZU, CIHAC, I, 157, DDRF, LM), márced, -ă, mérced, -ă (GIUGLEA, U. 69, RĂDULESCU-CODIN), mălced, -ă, mălcez, -ă (PAȘCA, GL., CADE, GIUGLEA, U. 63, 67) adj., subst. – Lat. marcidus, -a, -um.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL