1. [DEX '09] MICROTELEFON, microtelefoane, s. n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. – Din fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon.
2. [MDA2] microtelefon sn [At: DN3 / Pl: ~oane / E: fr microtéléphone, ger Mikrotelephon] Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el.
3. [DN] MICROTELEFON s.n. Receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. [< fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon].
4. [MDN '00] MICROTELEFON s. n. receptor telefonic cu dispozitiv de format numărul atașat la el. (< fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon)
5. [DCR2] microtelefon s. n. (comunic.) Receptor telefonic cu dispozitivul de format numărul atașat la el ◊ „La Paris s-a anunțat că [...] se intenționează în viitor lansarea pe piață a unor microtelefoane de buzunar pe care utilizatorii trebuie doar să le branșeze în diferite locuri publice.” R.l. 11 X 84 p. 6 (din fr. microtéléphone, germ. Mikrotelephon; DEX, DN3)
6. [DOOM 3] microtelefon (desp. mi-cro-) s. n., pl. microtelefoane
7. [DOOM 2] microtelefon (mi-cro-) s. n., pl. microtelefoane
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL