1. [DEX '09] MICOLOGIE s. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul ciupercilor. – Din fr. mycologie.
2. [MDA2] micologie sf [At: DN / Pl: ~ii / E: fr mycologie] Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul ciupercilor.
3. [DLRLC] MICOLOGIE s. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul ciupercilor.
4. [DN] MICOLOGIE s.f. Ramură a botanicii care studiază ciupercile. [Gen. -iei. / < fr. mycologie, cf. gr. mykes – ciupercă, logos – studiu].
5. [MDN '00] MICOLOGIE s. f. 1. ramură a botanicii care studiază ciupercile. 2. studiu al bolilor cauzate de ciuperci. (< fr. mycologie)
6. [DOOM 3] micologie s. f., art. micologia, g.-d. micologii, art. micologiei
7. [DOOM 2] micologie s. f., art. micologia, g.-d. micologii, art. micologiei
8. [DETS] MICO- „ciuperci, fungi”. ◊ gr. mykes „ciupercă” > fr. myco-, germ. myko-, engl. myco- > rom. mico-. □ ~cenoză (v. -cenoză1), s. f., asociație de ciuperci din cadrul unei biocenoze; ~derme (v. -derm), s. f. pl., ciuperci filamentoase artrospore, cu aspect fragmentat, care vegetează normal în contact cu aerul; ~ftoră (v. -ftor), s. f., ciupercă ce se hrănește pe o altă ciupercă, fiind sau nu parazită; ~genetic (v. -genetic), adj., referitor la stadiul genetic al ciupercilor; ~litic (v. -litic2), adj., care distruge ciupercile; ~liză (v. -liză), s. f., distrugere a ciupercilor sub acțiunea agenților externi; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ciupercilor; sin. micetologie; ~paleontologie (v. pale/o-, v. onto-, v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul ciupercilor din timpurile geologice; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., grup de microorganisme, intermediare între bacterii și virusuri; ~riză (v. -riză1), s. f., legătură simbiotică dintre miceliile unor ciuperci și rădăcinile plantelor superioare; ~sociologie (v. socio-, v. -logie1), s. f., știință care se ocupă cu studiul comunităților micologice; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește dezvoltarea ciupercilor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de preparate microscopice cu ciuperci; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea extractelor de ciuperci în scop terapeutic; ~terofite (v. tero-1, v. -fit), s. f. pl., ciuperci cu viață scurtă; ~trofe (v. -trof), adj., s. f. pl., (plante) care trăiesc în simbioză cu unele specii de ciuperci; ~trofic (v. -trofic), adj., (despre plante) care se nutrește în simbioză cu unele specii de ciuperci.
9. [DLR] MICOLOGÍE s. f. Ramură a botanicii care se ocupă cu studiul ciupercilor. Cf. DN, LTR2. - Din fr. mycologie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL