1. [MDA2] micloși v vz milcoși2
2. [MDA2] milcoși1 vt [At: ARH. OLT. XXI, 270 / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) A migăli (4).
3. [MDA2] milcoși2 vr [At: JIPESCU, O. 24 / V: (pmz) micloși / Pzi: ~șesc / E: nct] (Mun; Olt) A se linguși pe lângă cineva Si: a se gudura.
4. [DLRM] MILCOȘI, milcoșesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se milcui. – Din milc[ui] + suf. -oși.
5. [Scriban] milcuĭésc (mă) v. refl. (bg. milkam se, mă alint, mă lingușesc, d. mil, amabil. V. milă 1). Vechĭ. Rar azĭ. Mă milogesc. – În vest mă milcoșesc. V. ofilesc.
6. [DE] MICLOȘI, Corneliu (1887-1963, n. Covăsinț, jud. Arad), inginer român. Acad. (1955), prof. univ. la Timișoara. Director al Centrului de cercetări tehnice din Timișoara (1955-1963). Cercetări în domeniul tehnologiei materialelor, mai ales privind sudarea oțelului („Tehnologia mecanică”, „Sudarea metalelor”, „Procedeele industriale de sudură”). A elaborat o teorie nouă a căii ferate fără joante („Linii ferate sudate”).
7. [DGS] milcoși vb. IV. (reg.; despre oameni) 1 intr. v. Lenevi. Sta. Trândăvi. 2 refl. v. Linguși.
8. [DLR] MICLOȘÍ vb. IV v. milcoși2.
9. [DLR] MILCOȘI1 vb. IV. Tranz. (Regional) A migăli (2) (Ștefănești-Drăgășani). ARH. OLT. XXI, 270. - Prez. ind.: milcoșesc – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL