1. [Șăineanu, ed. VI] Mickiewicz m. (cit. Miskievici), originar din Lituania, creatorul nouei poezii naționale polone: Conrad Walenrod (1793-1855).
2. [DE] MICKIEWICZ [mitskiévitʃ], Adam Bernard (1798-1855), poet și patriot polonez. Prof. univ. la Laussane și la Collège de France. Militant pentru renașterea Poloniei, a fost arestat și deportat în Rusia (1824). În 1829 pleacă în Occident, stabilindu-se, în 1832, la Paris. În 1848, a organizat în Italia o legiune poloneză. Lirică romantică cu substrat folcloric („Balade și romanțe”); poeme istorice de largă respirație, străbătute de suflu mesianic și populate de eroi titanici („Konrad Wallenrod”, „Străbunii”, „Pan Tadeusz”). Opera sa a îmbogățit universul tematic și imagistic al poeziei poloneze, eliberând-o de convenționalism și dând limbii literare o expresivitate și o eleganță deosebită. Considerat a fi cel mai mare poet al țării sale, a avut o influență majoră asupra contemporanilor și urmașilor.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL