1. [MDA2] miciculat, ~ă a [At: BL V, 143 / Pl: ~ați, ~e / E: micicula] (Ban) Care nu a crescut, rămânând mic Si: pipernicit.
2. [MDA2] micicula vr [At: NOVACOVICIU, C. B. II, 3 / Pzi: ~lez/ E: ns cf mic] (Ban) A nu crește, rămânând mic Si: a se pipernici.
3. [DGS] miciculat, -ă adj. (reg.; mai ales despre plante sau despre părți ale lor) v. Atrofiat. Chircit. Degenerat. Închircit. Nedezvoltat. Pipernicit. Pirpiriu. Plăpând. Pricăjit. Prizărit.
4. [DGS] micicula vb. I. refl. (reg.; mai ales despre plante sau despre părți ale lor) v. Atrofia. Chirci. Degenera. Închirci. Pipernici. Zgârci2.
5. [DLR] MICICULÁT, -Ă adj. (Prin Ban.) Care a rămas necrescut; închircit, pipernicit. Cf. BL V, 143. - Pl.: miciculați, -te. – V. micicula.
6. [DLR] MICICULÁ vb. I. Refl. (Prin Ban.) A rămîne mic, necrescut; a se închirci, a se pipernici. Se miciculeazâ, nu crește. NOVACOVICIU, C. B. II, 3. - Prez. ind.: miciculez. – Etimologia necunoscută. Cf. m i c.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL