1. [DEX '09] MICHIDUȚĂ s. m. (Fam. și glumeț) Drac; drăcușor. – Et. nec.
2. [MDA2] michiduță sm [At: CREANGĂ, P. 51 / V: ni~ / E: nct] 1 (Fam; irn) Drac. 2 (Fam; gmț) Copil neastâmpărat, ștrengar.
3. [DLRLC] MICHIDUȚĂ s. m. Termen familiar și glumeț pentru drac. Măi, michiduță! da cu mine ți-ai găsit că poți tu să te întreci din fugă? CREANGĂ, P. 51.
4. [Șăineanu, ed. VI] michiduță m. Mold. nume popular dat necuratului. [Poate diminutiv din mic; cf. mititelul].
5. [Scriban] michidúță m., gen. al luĭ (din Nichituță, dim. d. Nichita). Fam. Dracu. V. aghiuță.
6. [MDA2] nichiduță sm vz michiduță
7. [DOOM 3] michiduță (drăcușor) (pop., fam.) s. m., g.-d. art. lui michiduță
8. [DOOM 3] Michiduță (Dracul) (pop., fam.) s. propriu m.
9. [DOOM 2] *michiduță (drăcușor) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui michiduță
10. [D.Religios] michiduță s. m. (Fam. și glumeț) 1. Unul dintre numele date diavolului. 2. Epitet dat unui copil neastâmpărat; ștrengar. – Et. nec.
11. [Argou] michiduță s. m. sg. (glum.) drac; drăcușor
12. [DGS] michiduță s.m. 1 (pop. și fam.) v. Demon. Diavol. Drac. Duh al întunericului. Duh al răului. Duh necurat. Duh rău. Necuratul (v. necurat). Satană. Spirit al întunericului. Spirit al răului. Spirit necurat. Spirit rău. Tartor. 2 (pop.; și nm. pr.) michiduță cel bătrân v. Dracul (v. drac). Lucifer. Necuratul (v. necurat). Satana (v. satană). Tartorul (v. tartor).
13. [DLR] MICHIDUȚĂ s. m. 1. (Familiar și glumeț) Unul dintre numele dracului. Măi michiduță ! da cu mine ți-ai găsit că poți tu să te întreci din fugă? CREANGĂ, P. 51. Ce-ai gîndit sara, he ! he I ea știe a doua zi, pe semne că-l are pe nichiduță, ție-se de dînsal CONTEMPORANUL, VIv 482, cf. CANDREA, F. 115, LUNGIANU, CL. 38, MARIAN, T. 348. Dracul. . . își puse în minte să le strice căsnicia . . . S-a trudit el, michiduță. PAMFILE, D. 15, cf. id. COM. 13. Mai stai aici o leacă, pe scăuel, măi nichiduță, pînă va veni nevastă-mea. FURTUNĂ V. 12, cf. com. din STRAJA-RĂDĂUȚI, ALR II/I h 184. Michiduță mititel, Se ia lumea după el (Ceasornicul). PĂSCULESCU, L. P. 77. 2. Epitet (familiar și glumeț) dat-unui copil neastîmpărat, ștrengar. CREANGĂ, GL. Ci mișcă, mă, mai cu picioare, michiduță, ori ce aștepți? LUC. III, 103. – Și: nichiduță s. m. – Etimologia necunoscută.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL