1. [MDA2] miauna v vz mieuna
2. [Șăineanu, ed. VI] miaunà v. a striga ca pisica: în pod miaună motanii EM. [Onomatopee].
3. [DEX '09] MIEUNA, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioni vb. IV] – Din miau.
4. [DEX '09] MIONI vb. IV v. mieuna.
5. [MDA2] miaui v vz mieuna
6. [MDA2] miauni v vz mieuna
7. [MDA2] mieui v vz mieuna
8. [MDA2] mieuia v vz mieuna
9. [MDA2] mieuna vir [At: ANON. CAR. / V: (reg) miau~, ~uia (Pzi: 3 ~uiază), miona, zm~, (cscj) miaui, miauni, mieui (Pzi: mieuie), mioni (Pzi: 3 mionește, mione), miui / Pzi: 3 miaună / E: miau] 1-2 (D. pisici) A scoate sunete specifice speciei Si: a miorlăi (1). 3-4 A imita mieunatul pisicii. 5-6 (Fig; d. oameni) A se văicări. 7-8 (Reg; d. unele animale) A scoate sunete ascuțite, prelungi.
10. [MDA2] miona v vz mieuna
11. [MDA2] mioni v vz mieuna
12. [MDA2] miui v vz mieuna
13. [MDA2] zmieuna v vz mieuna
14. [DLRLC] MIEUNA, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate un mieunat. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, M. 39. Scîrțiie de vînt fereasta, În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I 46.
15. [Scriban] mĭáun, a mĭeuná, V. mĭeun.
16. [Scriban] mĭéun (est) și mĭáun (vest) v. intr. (d. mĭaŭ; it. miaulare, fr. miauler; alb. mĭaulis, mĭaunis, ngr. mĭaunizo; rus. mĭaúkatĭ – Mĭeun, mĭeunĭ, mĭaună, în vest mĭaun, mĭaunĭ, mĭaună; să mĭeune. Cp. cu scheun). Fac „mĭaŭ”: pisica mĭaună de foame saŭ de durere, mĭeunam ca să înșel pisica. – În Serbia méun, a -í, în Ban. mionesc. V. mĭorlăĭ.
17. [Scriban] mionésc, V. mĭaun.
18. [DOOM 3] mieuna (a ~) (desp. mie-u-) vb., ind. prez. 3 miaună, imperf. 3 pl. mieunau; conj. prez. 3 să miaune
19. [DOOM 2] mieuna (a ~) (mie-u-) vb., ind. prez. 3 miaună; conj. prez. 3 să miaune
20. [MDO] miaună (v. mieuna)
21. [MDO] mieuna (ind. prez. 3 sg. și pl. miaună)
22. [Onomastic] MIAUNĂ, Ioana (Sur IX), < vb.
23. [DGS] mieuna vb. I. intr. (despre pisici) a miorlăi, <reg.> a miorțăi. Pisica miaună de foame.
24. [DLR] MIAUNA vb. I v. mieuna.
25. [DLR] MIAUÍ vb. IV v. mieuna.
26. [DLR] MIAUNÍ vb. IV v. mieuna.
27. [DLR] MIEUÍ vb. IV v. mieuna.
28. [DLR] MIEUIÁ vb. I v. mieuna.
29. [DLR] MIEUNÁ vb. I. I n t r a n z. și refl. 1. (Despre pisici) A scoate sunete caracteristice speciei, a face miau; a miorlăi (1). Cf. ANON. CAR. Jupîneasă Mîță. . . Pre tine nimenea Cu bucurie nu te ascultă cînd mionești. ȚICHINDEAL, F. 294/10, cf. BUDAI-DELEANU, LEX. [Pisicile] ȘÍ una și alta rele, mîrîia și miuia. PANN, P. V. III, 31/8. În pod miaună motanii. EMINESCU, O. I, 46, cf. id. N. 13. Va miăuna ca mâța. CONV. LIT. XI, 346. Drept sub nasul lui, motanul A venit să miaune. TOPÎRCEANU, P. 224. Miaună o pisică. TEODOREANU, M. U. 160. În încăperea pustie mieuna o mîță. CAMILAR, N. I, 103. [Motanul] mîrîia și miona încetișor. ȘEZ. I, 147, cf. IX, 25. Pisica îi mionea la cap de foame. ib. XII, 105. Să se ducă. . . unde mița neagră nu mniaună. MARIAN, D. 146. Mîța mione. H V 429. Pisica mionește. ib. IX 283, cf. ALR I 1137. ◊ Fig. Acum gloanțele, care veneau rare, miaună des. CAMIL PETRESCU, U. N. 399. ♦ A imita mieunatul pisicii. Să-l auzi cum mneună ca pisica. BOCEANU, GL. ♦ F i g. (Despre oameni) A se văita, a scînci, a plînge. Cf. LB. [Femeia] mieunîndu-se. . . fugi la părinții și frații ei și le spuse că Trifon a bătut-o. RETEGANUL, P. I, 7, cf. ALR I 82/118. 2. P.. ext. (Regional; despre iezi, cîini, păuni) A scoate sunete caracteristice speciei. Cf. H VIII 98, XVIII 304, ALR I 1152/516, ALR II 4 417/141, 334, 5 747/219. ◊ (Despre ființe fantastice din basme) Iară bala rea sări înspăimîntată Și meunînd să dusă printre stînce. BUDAI-DELEANU, T. V. 51. – Prez. ind. pers. 3: miáună. – Și: (regional) mieuiá (ALR I 1 137/343, prez. ind. miéuiază) vb. I; mieuí (ALR I 1 137/954, prez. ind. miéuié) vb. IV; miauna (PONTBRIANT, D., DDRF) vb. I; miauni (ALEXI, W.), miauí (PONTBRIANT, D.) vb. IV; mioná vb. I; mioní (prez. ind. mionește și mione), miuí vb. IV; zmieuna (ALR I 1 137/348, A III 17) vb. I. – De la miau.
30. [DLR] MIONÁ vb. I v. mieuna.
31. [DLR] MIONI vb. IV v. mieuna.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL