1. [Scriban] mezélurĭ n. pl. (din mezele, care a fost considerat ca un pl. n., ca atîtea neutre care fac pl. și în e și în urĭ). Mezelic, bucate recĭ care se mănîncă în mică cantitate în aintea meseĭ saŭ „la un pahar de vin” (măsline, sardele, brînză, șuncă, salam).
2. [DEX '09] MEZEL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.
3. [MDA2] mezel1 sn [At: CANTA, ap. LET. III, 180/9 / V: (înv) ~zilea sf / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: tc meze] 1 (Înv; mpl) Mezelic (1). 2 Nume generic dat preparatelor alimentare de tipul salamului.
4. [MDA2] mezilea sf vz mezel
5. [DLRLC] MEZEL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Diferite feluri de salam și preparate similare. Masa era plină cu tot felul de mezeluri. BUJOR, S. 117. Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. Sare repede jos, plătește birjarului și, încărcat în buzunare cu mezeluri sună destul de emoționat. CARAGIALE, O. II 233.
6. [Șăineanu, ed. VI] mezeà f. (pl. mezeluri), tot ce se mănâncă înainte de bucate: pește, icre, măsline și fel de fel de mezeluri. [Turc. MEZÉ].
7. [DOOM 3] mezel s. n., pl. mezeluri
8. [DOOM 2] mezel s. n., pl. mezeluri
9. [DER] mezel (mezeluri), s. n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri).
10. [DGS] mezel s.n. (culin.; înv.) v. Aperitiv. Gustare. Mezelic.
11. [DLR] MEZÉL1 s. n. (Mai ales la pl.; învechit Mezelic (1); (sens curent) nume generic da unor preparate alimentare de tipul salamului. El căuta mai mult zăfurile cu mese mari și cu mezilea de Țarigrad. CANTA, LET. III, 180/9 Este purtător de grijă a mezelilor ce se aduc de la beciul domnesc. GHEORGHACI, LET. III, 303/24 Și din bucatele cele mai alese ce se pun înaintei domnului și din mezele trimite domnul pe talgeri pe la arhierei. id. ib. 304/22, cf. PONTBRIANT, D. Băcanul a încărcat un coș mare cu fel de fe de mezeluri și cu vreo douăzeci de sticle de vin. CARAGIALE, O. I, 132. Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, ap. TDRG. Masa era plină ci tot felul de mezeluri. . . Cuconul Ieni lăuda într-una măslinele și icrele de chefal. N. REV. R. I 71. Mezelurile se caracterizează printr-o valoare alimentară mare. LTR2. - Pl.: mezeluri și (învechit) mezele. – Și (învechit) mezíleá s. f. – Din tc. meze.
12. [DLR] MEZILEÁ s. f. v. mezel1.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL