1. [DEX '09] METONIMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.
2. [MDA2] metonimic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 406 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr métonymique] 1 Care aparține metonimiei. 2 Care se referă la metonimie. 3 Care are caracter de metonimie.
3. [DLRLC] METONIMIC, -Ă, metonimici, -e, adj. Privitor la metonimie.
4. [DN] METONIMIC, -Ă adj. Referitor la metonimie. [Cf. fr. métonymique].
5. [MDN '00] METONIMIC, -Ă adj. cu caracter de metonimie. (< fr. métonymique)
6. [DOOM 3] metonimic (desp. me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonimici; f. metonimică, pl. metonimice
7. [DOOM 2] !metonimic (me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonimici; f. metonimică, pl. metonimice
8. [DLR] METONIMIC, -Ă adj. Care aparține metonimiei, care se referă la metonimie, care are caracter de metonimie. Scrierea egipteană era metaforică și metonimică. MAIORESCU, CR. III, 406. Pl.: metonimici, -ce. – Din fr. métonymique.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL