1. [DEX '09] METODIST2, -Ă, metodiști, -ste, adj., s. m. și f. (Adept) al metodismului. – Din fr. méthodiste.
2. [DEX '09] METODIST1, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Specialist în metodică. – Metodă + suf. -ist.
3. [MDA2] metodist2, ~ă smf [At: L. ROM. 1953, nr. 1,9/ Pl: ~iști, ~e / E: metodă + -ist, rs методист] Specialist în metodică Si: (rar) metodician.
4. [MDA2] metodist1, ~ă [At: ELEM. G. 53/6 / Pl: ~iști, ~e, (înv, sm) ~i / E: fr méthodiste] 1-2 smf, a (Adept) al metodismului. 3 smp Sectă a metodiștilor (1).
5. [DEX '98] METODIST2, -Ă, metodiști, -ste, s. m. și f. Adept al metodismului. – Din fr. méthodiste.
6. [DLRLC] METODIST, -Ă, mețodiști, -ste, s. m. și f. 1. Specialist în metodică. 2. Adept al metodismului.
7. [DN] METODIST, -Ă s.m. și f. Specialist în metodică; metodician. [< rus. metodist].
8. [DN] METODIST, -Ă adj. Referitor la metodism. // s.m. și f. Adept al metodismului. [Cf. fr. méthodiste, germ. Methodist].
9. [MDN '00] METODIST2, -Ă s. m. f. specialist în metodică. (< rus. metodist)
10. [MDN '00] METODIST1, -Ă adj., s. m. f. (adept) al metodismului. (< fr. méthodiste)
11. [Șăineanu, ed. VI] metodist m. care ține de o sectă protestantă (fundată la Oxford în 1720 de frații Wesley), ale cării doctrine sunt de o severitate extremă.
12. [Scriban] *metodíst, -ă s. și adj. (d. metodă). Care face parte dintr’o sectă anglicană foarte austeră, fundată de John Wesley în secolu XVIII.
13. [DOOM 3] metodist adj. m., s. m., pl. metodiști; adj. f., s. f. metodistă, pl. metodiste
14. [DOOM 2] !metodist adj. m., s. m., pl. metodiști; adj. f., s. f. metodistă, pl. metodiste
15. [DGS] metodist, -ă s.m., s.f. (pedag.) <rar> metodician. Metodișii sunt specialiști în metodică.
16. [DLR] METODIST2, -Ă s. m. și f. Specialist în metodică; (rar) metodician. Cf. L. ROM. 1 953, nr. 1, 9. Am organizat cu grijă. . . instruirea corpului de inspectori metodiști de care dispune secția regională, GÎ 1 965, nr. 803, 2/2. - Pl.: metodiști, -ste. – Metodă + suf. -ist. Cf. rus. методист.
17. [DLR] METODÍST1, -Ă s. m. și f. Adept al metodismului: (la m. pl.) secta respectivă. S-au născut în urmă biserica evanghelică seau protestantă cu mai multe ramuri din care se însemnează . . . anglicismul cătră care mai vin și alte deosebite secte puțin însămnătoare, precum metodistii. ELEM. G. 53/6, cf. FABIAN-BOB, 48/9, GEOGR. N. 50/10, PROT.-POP., N. D., LM, DM. - Pl.: metodiști, -ste și (învechit, m.) metodisti. – Din fr. méthodiste.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL