1. [DEX '09] METERHANEA, meterhanele, s. f. (Înv.) Muzică turcească în care predominau tobele; p. restr. tobă. – Din tc. mehterhane.
2. [MDA2] meterhanea sf [At: (începutul sec. XVIII) MAG. IST. I, 315/27 / V: mect-, meht~, ~uă, mit~ / Pl: ~ele / E: tc mehterhane] 1 (Înv) Muzică turcească în care predominau tobele. 2 (Prc) Tobă. 3 (Rar) Un fel de oboi cu sunetul foarte ascuțit și țipător.
3. [DLRLC] METERHANEA, meterhanele, s. f. (Învechit) Muzică militară, fanfară. Ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluiere, surle și tîmpeni. SADOVEANU, O. VII 71. Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot. MACEDONSKI, O. III 120. Cîntau jos pe sub ferestre meterhanele. CARAGIALE, O. III 49. – Variante: mehterhanea (NEGRUZZI, S. I 287), meterhana (FILIMON, C. 59) s. f.
4. [Șăineanu, ed. VI] meterhaneá f. muzică turcească și aria executată de instrumentele ei: cântau pe sub ferestre meterhanele CAR. [V. mehterhanea].
5. [Scriban] meterhaneá și (maĭ vechĭ) mehterhaneá f., pl. ele (turc. mehter-hane, compus ca și cafenea, cherhana, salhana, tarapana. V. mehter). Vechĭ. Fanfară turcească (compusă din surle, trîmbițe, fluĭere, tumbelechĭurĭ, daĭrale, tobe și talgere, care cînta la paradele domneștĭ. Azĭ. Iron. Fanfară saŭ orchestră de paradă. – Și mecterhanea. V. tubulhana.
6. [MDA2] mecterhanea sf vz meterhanea
7. [MDA2] mehterhanea sf vz meterhanea
8. [MDA2] meterhaneauă sf vz meterhanea
9. [MDA2] miterhanea sf vz meterhanea
10. [DLRLC] MEHTERHANEA s. f. v. meterhanea.
11. [DLRLC] METERHANA s. f. v. meterhanea.
12. [Șăineanu, ed. VI] mehterhaneà f. muzică militară turcească ce cânta od. la paradele domnești (constând din surle sau fluiere, trâmbiți, dairale, tobe și teasuri): mehterhaneaua juca în ograda boierului NEGR. [Turc. MEHTER HANÈ, corp de muzicanți (MEHTER, muzicant din garda particulară a Sultanului)].
13. [Scriban] mecterhaneá, V. meterhanea.[1]
14. [Scriban] mehterhaneá, V. meterhanea.
15. [DOOM 3] meterhanea (înv.) s. f., art. meterhaneaua, g.-d. art. meterhanelei; pl. meterhanele
16. [DOOM 2] meterhanea (înv.) s. f., art. meterhaneaua, g.-d. art. meterhanelei; pl. meterhanele, art. meterhanelele
17. [DTM] meterhanea (mehterhanea, mehterhâne), formație instrumentală a corpului ienicerilor, alcătuită din mecter hané, adică instrumente ale muzicii militare turcești. „Era muzica pe care Domnul o avea ca o prerogativă specială primită de la Sultan” (G. Breazul, Patrium Carmen). Se mai numea și tabulhana sau tabulchana (D. Cantemir, Istoria Imperiului Otoman). Conducătorul formației, numit mehterbaș, antrena un grup de muzicanți care cântau din „Trombe, Tamburi, Timpani, Pifferi (fluierași) ed altri” (del Chiaro). Sonoritatea era puternică și stridentă, datorită mai ales tobelor* de metal. Prezența lor era obligatorie în ceremonialul curților domnești din țările române. V. ieniceri, muzică de.
18. [Argou] meterhana, meterhanale s. f. (intl.) clică de hoți; totalitatea hoților / infractorilor dintr-un loc.
19. [DGS] meterhanea s.f. (muz.; înv.) v. Tobă.
20. [DLR] METERHANEÁ s. f. (Învechit) Muzică turcească în care predominau tobele; p. r e s t r. tobă. I-au dat toată curtea, cu steaguri, cu meterhaneao, tobe, trîmbiți, slujitori (începutul sec. XVIII). MAG. IST. I, 315/27. Cînd face domnul sărutare, îndată să slobod tunuri și începe și mehterhaneaua. GHEORGACHI, CER. (1 762), 278. Le-au făcut multă cinste. . . domnului dîndu-i. . . și divan, ciauși, capigii și mecterhanea împărătească. VĂCĂRESCUL, IST. 255. Hanul, de părere de bine, îi cînta mehterhaneaua (sfîrșitul sec. XVIII). LET. III, 278/18. Năsălia drept caretă și secriul drept redvan, Preoții cîntînd și psalții în loc de miterhanea ! CONACHI, P. 52. în tot timpul acestei ceremonii, îi bătea în curte meterhaneaua cu surle, cu tobe și cu tumbelechiuri. GHICA, S. XV. Ajungînd la casa sa, venea meterhaneaua și-i cînta. FILIMON, O. I, 150. Boierul era căftănit și meterhaneaua turcească îi țîrlîia sub cerdac. ALECSANDRI, T. 141. Cîntau jos pe sub ferestre meterhanele și jucau soitarii. CARAGIALE, O. II, 242. Meterhaneaua domnească îl întîmpina cu mare zgomot de tipsii lovite unele într-altele. MACEDONSKI, O. III, 120. Numai biserica a rămas, cu sfinții ei zgîriați. . . și înaltul turn al Chindiei, unde vegheau străjile și unde bătea meterhaneaua, cînd s-așezau domnii la masă. VLAHUȚĂ, R. P. 109, cf. CHIRIȚESCU, GR. 251. Prințul mă rugă să mă uit pe fereastră, și văzui în curte. . . meterhaneaua turcească. C. GANE, TR. V. 184. Ascultau cu gura căscată meterhaneaua cu multe fluiere, surle. SADOVEANU, O. V, 576, cf. 578. ♦ (Rar) Un fel de oboi cu sunetul foarte ascuțit și țipător. Jos în curte erau așezate două bande de muzică instrumentală; una se compunea de tumbelechiuri, tobe mari și meterhanele. FILIMON, O. I, 110. - Pl.: meterhanele. – Și: meterhaneánă, mecterhaneá, mehterhaneá, miterhaneá s. f. – Din tc. mehterhane.
21. [DLR] MECTERHANEÁ s. f. v. meterhanea.
22. [DLR] MEHTERHANEÁ s. f. v. meterhanea.
23. [DLR] METERHANEÁUĂ s. f. v. meterhanea.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL