1. [DEX '09] METEMPSIHOZĂ s. f. Credința în transmigrația sufletelor individuale, care străbat, în vederea purificării, un lung ciclu de reîncarnări succesive în animale, plante și oameni. – Din ngr. metempsíhosis, fr. métempsyc(h)ose.
2. [MDA2] metempsihoză [At: DÎ 10r/20 / V: (înv) metemsicoză, ~msi~, ~ichoses, ~icose (S și: metempsichoze), ~icoză, metempsihos, ~osis / E: ngr μετεμψύχωςσις, fr métempsyc(h)ose] (Rel) Concepție potrivit căreia sufletul parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv într-o serie de corpuri omenești, de animale sau în plante, spre a se apropia de perfecțiune Si: metemsomatoză, reîncarnare, transmigrație.
3. [DEX '98] METEMPSIHOZĂ s. f. Concepție despre transmigrația sufletelor oamenilor care ar parcurge, după moarte, în vederea purificării, un lung șir de reîncarnări succesive în animale, plante și oameni. – Din ngr. metempsíhosis, fr. métempsyc(h)ose.
4. [DLRLC] METEMPSIHOZĂ s. f. Concepție religioasă după care sufletul omului ar trece, după moarte, în corpul unui animal, al unei plante sau al altui om. Zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsihoza lor. EMINESCU, N. 49.
5. [DN] METEMPSIHOZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul ar trece după moarte prin corpul mai multor viețuitoare. [< fr. métempsycose, cf. gr. metempsychosis – deplasarea sufletelor].
6. [MDN '00] METEMPSIHOZĂ s. f. concepție religioasă potrivit căreia sufletul ar parcurge mai multe existențe, reîncarnându-se succesiv; transmigrație. (< fr. métempsycose)
7. [DLRC] METEMPSIHOZĂ s.f. Concepție mistică potrivit căreia sufletul omului ar străbate, după moarte, în vederea purificării, un lung ciclu de incarnări succesive în plante, animale și oameni.
8. [Scriban] *metempsihóză f., pl. e (vgr. metempsýhosis, d. metá, după, și empsýho, însuflețesc, psýho, respir, psyhé, suflet. V. psihologie). Transmigrațiune, trecerea sufletuluĭ dintr’un corp într’altu. – Această închipuire a existat în India și Egipt, de unde a primit-o Pitagora, care a profesat-o în Grecia. Fiind-că, mîncînd carne, omu putea mînca un seamăn al luĭ (că sufletu omuluĭ putea trece în orĭ-ce animal și vice-versa), pitagoreiĭ nu mîncaŭ carne.
9. [MDA2] metempsichoses s vz metempsihoză
10. [MDA2] metempsicose sf vz metempsihoză
11. [MDA2] metempsicoză sf vz metempsihoză
12. [MDA2] metempsihos s vz metempsihoză
13. [MDA2] metempsihosis s vz metempsihoză
14. [MDA2] metemsicoză sf vz metempsihoză
15. [MDA2] metemsihoză sf vz metempsihoză
16. [Șăineanu, ed. VI] metempsicoză f. trecerea sufletului dintr’un corp într’altul: Pitagora credea în metempsicoză.
17. [DOOM 3] metempsihoză s. f., g.-d. art. metempsihozei
18. [DOOM 2] metempsihoză s. f., g.-d. art. metempsihozei
19. [MDO] metempsihoză
20. [IVO-III] metempsicoză, -ze.
21. [DGS] metempsihoză s.f. (relig.) reîncarnare, palingenezie, transmigrație, <înv.> transmigrare. Metempsihoza este concepția potrivit căreia sufletul dintr-un corp trece, după moarte, în alt corp.
22. [DLR] METEMPSIHOZĂ s. f. Concepție religioasă potrivit căreia sufletul parcurge mai multe existențe, reîncarnîndu-se succesiv într-o serie de corpuri omenești, de animale sau în plante. V. r e î n c a r n a r e, t r a n s m i g r a ț i e. Cei ce credea metempsihosii. . . era popriți de a mînca cărnuri. DÎ 10r/20. Să nu fii minunat de vezi paseri, căci aice să crede în metempsihos. CRiTiL, 75/35. Noi cunoaștem mai bine socotințele celților cari într-aceeași vreme priimiră dumnezeii păgînătății, metempsihosul (trecerea sufletului dintr-o ființă într-altá) și ghicitoria. CR (1832), 2801/26. Teoria de metempsihosis (schimbarea sufletului în multe corpuri). BARASCH, M. III, 189/27. Ca mai toți orientalii, se aflau între chinezi oameni cari credeau în metempsichoze. F (1870), 164. Bine zici, meștere Ruben, că egiptenii aveau pe deplin dreptate cu metempsicosa lor, EMINESCU N. 49. Metempsihoză admitea putința curățirei sufletului prin trecerea sa în corpul mai multor ființe. XENOPOL, I. R. I, 70. - Și: metempsicóză s. f.; (învechit) metempsihos, metempsihosis (ARISTIA, PLUT.), metempsichóses (VALIAN, V., LM) subst.; metempsicóse (ANTONESCU, D., PONTBRIANT, D.; scris și: metempsichóze), metemsihóză (MARIAN, Î. 434), metemsicóză (POLIZU) s. f. – Din ngr. μετεμψύχωσις, fr. métempsyc(h)ose.
23. [DLR] METEMPSICHÓSES subst. v. metempsihoză.
24. [DLR] METEMPSICÓSE s. f. v. metempsihoză.
25. [DLR] METEMPSICOZĂ s. f. v. metempsihoză.
26. [DLR] METEMPSIHOS subst. v. metempsihoză.
27. [DLR] METEMPSIHOSIS subst. v. metempsihoză.
28. [DLR] METEMSICÓZĂ s. f. v. metempsihoză.
29. [DLR] METEMSIHÓZĂ s. f. v. metempsihoză.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL