1. [DEX '09] METALOGENEZĂ s. f. Ramură a geologiei care studiază formarea și răspândirea zăcămintelor minerale în scoarța Pământului; (rar) metalogenie. – Din fr. métallogenèse.
2. [MDA2] metalogeneză sf [At: DEX-S / Pl: ~ze / E: fr métallogenèse] Ramură a geologiei care studiază formarea și răspândirea zăcămintelor minerale în scoarța Pământului Si: (rar) metalogenie.
3. [MDN '00] METALOGENEZĂ s. f. ramură a geologiei care studiază zăcămintele metalifere din scoarța Pământului. (< fr. métallogenèse)
4. [DETS] METALO- „metal, minereu”. ◊ gr. metallon „carieră, mină” > fr. métallo-, germ. id., engl. id. > rom. metalo-. □ ~cromie (v. -cromie), s. f., tehnică a colorării suprafețelor metalice; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică la contactul cu obiecte metalice; ~geneză (v. -geneză), s. f., formare a zăcămintelor metalifere; ~genie (v. -genie1), s. f., studiu al genezei și al răspîndirii zăcămintelor minerale în scoarța terestră; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care studiază structura și proprietățile metalelor și aliajelor; ~id (v. -id), s. m., element chimic rău conducător de căldură și electricitate, fiind lipsit de luciu metalic și ductilitate; ~plastie (v. -plastie), s. f., modelare a unui material metaloplastic; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat din centrul globului terestru format din elemente cu densitate mare; ~tecă (v. -tecă), s. f., muzeu de zăcăminte minerale; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a unor compuși metalici în scop terapeutic; ~termie (v. -termie), s. f., metodă de obținere a unor metale sau aliaje din compușii lor, prin reducerea acestora cu ajutorul unui alt metal; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de tipar înalt, care utilizează metalogravura.
5. [DGS] metalogeneză s.f. (geol.) metalogenie. Metalogeneza studiază formarea și răspândirea zăcămintelor metalifere în scoarța pământului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL