1. [DEX '09] METAGRAMĂ, metagrame, s. f. Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial. – Din fr. métagramme.
2. [MDA2] metagramă sf [At: DEX / Pl: ~me / E: fr métagramme] Joc distractiv prin care se formează cuvinte noi înlocuind mereu câte o literă din cuvântul dat inițial.
3. [DN] METAGRAMĂ s.f. Schimbare a unei litere într-un cuvînt. ♦ Joc care constă în a forma cuvinte noi înlocuind mereu cîte o literă din cuvîntul inițial definit. [< fr. métagramme, cf. gr. meta – după, gramma – literă].
4. [MDN '00] METAGRAMĂ s. f. 1. schimbare a unei litere într-un cuvânt. 2. problemă enigmistică, în versuri sau în imagini, constând în obținerea unui cuvânt nou prin anagramare și înlocuirea unei vocale cu alta. (fr. métagramme)
5. [DOOM 3] metagramă (desp. -ta-gra-) s. f., g.-d. art. metagramei; pl. metagrame
6. [DOOM 2] !metagramă (-ta-gra-) s. f., g.-d. art. metagramei; pl. metagrame
7. [DFS] metagramă (gr. metagramma „schimbarea literelor unui cuvânt”), se numește formarea unui cuvânt, real ori fictiv, din altul, prin substituirea unui fonem: răsădit – răsărit, precum și prin omiterea sau adausul unui fonem: trece – rece; rage – trage. M. poate fi considerată ca raportul fonologic dintre două paronime, din care se poate realiza figura numită paronomază, sau rima metagramatică (ex. unire / urnire, Eminescu) (P).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL