1. [MDA2] meșteșugui [At: MOXA, 378/9 / V: ~șterș~ / Pzi: ~esc / E: meșteșug + -ui] (Înv) 1 vt A meșteșugi (1). 2 vz A lucra cu pricepere, cu dibăcie. 3 vz A meșteșugi (4). 4 (Spc) A mânui un instrument. 5 vz A meșteșugi (6). 6 vt(a) A plănui. 7 vt A falsifica.
2. [Scriban] meșteșugésc v. tr. (d. meșteșug). Lucrez cu artă. Fig. Uneltesc, machinez, urzesc: a meșteșugi o intrigă. – Vechĭ -rșuguĭesc (N. Cost. 2, 59) și -eșuguĭesc.
3. [DGS] meșteșugesc, -ească adj. (rar) 1 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) v. Artistic. Iscusit. Măiestrit. Măiestru. Meșteșugit. 2 (în opoz. cu „natural”; despre lucruri, obiecte etc.) v. Artificial. Contrafăcut. Fals. Imitat. Sintetic.
4. [DLR] MEȘTEȘUGUÍ vb. IV. (Învechit) 1. T r a n z. A meșteșugi (1). Înțăleaptă facere și măiastră măiestrie meșterșuguiș. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 147r/7. Că pre condeiu mintea-l poartă, iară nu meșterșuguiește condeiul nemic dentru sine (sfîrșitul sec. XVII). BUL. COM. IST. I, 171, cf. II, 98. Lumea: eu sînt fapta și plăzmuirea a veacinicului împărat. . . de cînd într-acesta chip frumos. . . m-au meșterșuguit. CANTEMIR, ap. GCR I, 324/5. ♦ I n t r a n z. A munci, a lucra (cu pricepere, cu dibăcie). Sapă pămîntul și meșterșuguiesc de găsăsc. . . vine de izvor de apă și daca le găsăsc, bucurîndu-să. . ., silesc de scot acel izvor pînă în fața pămîntului. PRAV. V, cf. GCR I, 118/17. 2. I n t r a n z. A acționa, a proceda, a se comporta (cu pricepere, cu dibăcie, cu viclenie); (învechit) a meșteșugi (2). Găsiră. . . pre unde mergea apa în cetate și meșterșuguiră de intrară în cetate. MOXA, 378/9, cf. 402/22, VARLAAM, C. 52. De va meșterșugui într-al[t] chip și va călca pravila aceasta. . . să-l ducă de unde au fost. PRAV. 6. Meșterșuguind într-acesta chip Heraclu cu tovarășii săi, au împărțit avuția lui Despot. SIMiON DASC., LET. 183. ♦ S p e c. A mînui (un instrument). Pușcile turcești nu le meșterșuguie bine, si trece preste obuz. NECULCE, L. 241. I n t r a n z. A se strădui, a se sili (cu talent, cu pricepere sau cu mijloace viclene) să . . . (învechit) a se meșteșugi (3). Un boiarin mare, anume Maxim. . . avea o muiare prea frumoasă; și o prea îndrăgi împăratul, și rneșterșugui de dobîndi inelul lu Maxim. MOXA, 366/29. 4. T r a n z. (Folosit și a b s o l.) A pune la cale, a plănui, a aranja; a urmări; (învechit) a meșteșugi (4). Orcare muiare va rneșterșugui, de va mearge la altă muiare ca un bărbat. . . să vor certa. PRAV. 209. Cîndu să va îmbăta neștine cu înșelăciune, mai vîrtos cînd va meșterșugui cineva să-l îmbeate. . ., nu. . . să va certa. ib. 264, cf. 97, BIBLIA (1 688), 2132/58, 2352/46. Și-au dat parola cu țarul Petru ca să se lovească față la față. . . iar de altă parte meșterșuguia să meargă la Iazac să aprindă flotele. N. COSTIN, LET. II, 66/34. 5. T r a n z. A falsifica, a contraface, (familiar, rar) a meșteșugi (6). Mulți meșteșuguiesc băutura. ANTIM, P. 145. – Prez. ind.: meșteșuguiesc. – Și: meșterșugui vb. IV. – Meșteșug + suf. -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL