1. [DEX '09] MEȘTEȘUGĂRESC, -EASCĂ, meșteșugărești, adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui. – Meșteșugar + suf. -esc.
2. [MDA2] meșteșugăresc, ~ească a [At: LEG. EC. PL. 242 / Pl: ~ești / E: meșteșugar + -esc] 1-2 Care aparține (meșteșugarului sau) ocupației lui Si: (rar) meserieșesc (1-2), meșteșugal (1-2). 3-4 Referitor (la meșteșugar sau) la ocupația lui Si: (rar) meserieșesc (3-4), meșteșugal (1-2). 5 De meșteșugar Si: (rar) meserieșesc (5), meșteșugul (5). 6 (Rar) Care vădește măiestrie, artă, talent Si: meserieșesc (6), meșteșugal (6).
3. [DLRLC] MEȘTEȘUGĂRESC, -EASCĂ, meșteșugărești, adj. Care se referă la meșteșugar și la ocupația lui; de meșteșugar. Producția meșteșugărească constituie un ajutor permanent al industriei de stat în producerea bunurilor de larg consum.
4. [DEX '09] MEȘTEȘUGĂRI, meșteșugăresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar. – V. meșteșugar.
5. [MDA2] meșteșugări vi [At: DEȘLIU, G. 33 / Pzi: ~resc / E: meșteșugar] (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar.
6. [DOOM 3] meșteșugăresc adj. m., f. meșteșugărească; pl. m. și f. meșteșugărești
7. [DOOM 2] meșteșugăresc adj. m., f. meșteșugărească; pl. m. și f. meșteșugărești
8. [DOOM 3] meșteșugări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, 3 sg. meșteșugărește, imperf. 1 meșteșugăream; conj. prez. 1 sg. să meșteșugăresc, 3 să meșteșugărească
9. [DOOM 2] meșteșugări (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugăresc, imperf. 3 sg. meșteșugărea; conj. prez. 3 să meșteșugărească
10. [DGS] meșteșugăresc, -ească adj. <rar> meserieșesc, meșteresc, meșteșugal. Conduce un atelier meșteșugăresc, în care se produc covoare din lână.
11. [DLR] MEȘTEȘUGĂRESC, -EÁSCĂ adj. Care aparține meșteșugarului sau ocupației lui, privitor la meșteșugar sau la ocupația lui, de meșteșugar; (rar) meserieșesc. Cooperative de producție meșteșugărească. LEG. EC. PL. 242. Cooperativele meșteșugărești se formează prin unirea de bună voie a meseriașilor, în scopul de a produce cu muncă personală bunuri de larg consum. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2 617, cf. nr. 2835. ◊ F i g. (Depreciativ, în opoziție cu c r e a t o r) Unele [romane] reușesc să impresioneze prin artificii meșteșugărești. CONTEMP. 1948, nr. 108, 4/5. O școală de creștere a actorului intelectual. . . format nu printr-o învățătură meșteșugărească, ci printr-o educație creatoare. ib. 11/3. ♦ (Rar) Care vădește măiestrie, artă, talent. Episoadele din care se construiește istorisirea sînt zugrăvite cu meșteșugărească migală. CONTEMP. 1 948, nr. 111, 5/3. - Pl.: meșteșugărești. – Meșteșugar + suf. -esc.
12. [DLR] MEȘTEȘUGĂRI vb. IV. Intranz. (Rar) A lucra în calitate de meșteșugar; a exercita profesiunea de meșteșugar. Voi, care meșteșugăriți. . . Peste zări de ogoare, Prin cîntări de motoare. DEȘLIU, G. 33. - Prez. ind.: meșteșugăresc. – V. meșteșugar.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL