1. [MDA2] meșterui [At: C. PETRESCU, Î. II, 181 / Pzi: ~esc / E: meșter + -ui] (Rar) 1 vt A realiza. 2 vi A munci, a lucra cu pricepere pentru a realiza ceva. 3 vt A pune la punct Si: a aranja, a potrivi. 4 vt A repara.
2. [DLRLC] MEȘTERUI, meșteruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A meșteri (2). A cerut lampa, a meșteruit-o singur și apoi, cu urechea atentă la aparatul telegrafic, a început să aștepte. C. PETRESCU, A. 274.
3. [DLRM] MEȘTERUI, meșteruiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A meșteri. – Din meșter.
4. [DGS] meșterui vb. IV. (înv.) 1 intr. (despre oameni; mai ales urmat de determ. introduse prin prep. „la”, care indică obiectul muncii) v. Lucra. Munci. 2 tr. (compl. indică obiecte, lucruri etc.) v. Executa. Face. Realiza. 3 tr. (compl. indică obiecte, construcții, sisteme tehnice etc.) v. Reface. Repara.
5. [DLR] MEȘTERUÍ vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A face, a executa, a realiza, (popular și familiar) a meșteri (I 2). Păstorul despre Volga cîntă meșteruind opinci de tei. V. ROM. ianuarie 1 954, 48. ♦ Intranz. A munci, a lucra (cu pricepere) pentru a realiza ceva. Se opri să reteze cu un ferestrău îngust capătul scîndurei. . . – Nu lua în seamă la ce meșteruiesc eu aci. C. PETRESCU, Î. II, 181. 2. A pune la punct, a aranja, a potrivi; a repara; (popular și familiar) a meșteri (I 3). A cerut lampa, a meșteruit-o singur. C. PETRESCU, A. 274. S-a așternut pe lucru să meșteruiascășarabaua largă, să-i întocmească un coviltir nou. V. ROM. februarie 1 954, 60. – Prez. ind.: meșteruiesc. – Meșter + suf. -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL