1. [DEX '09] MEȘTERAȘ, meșterași, s. m. (Rar) 1. Diminutiv al lui meșter. 2. (Rar; depr.) Om abil, șmecher. ♦ Artist lipsit de talent, de valoare, neînsemnat. – Meșter + suf. -aș.
2. [MDA2] meșteraș sm [At: PANN, P. V. III, 64/2 / Pl: ~i / E: meșter + -aș] 1-10 (Șhp) Meșter (1-2, 6-8) (tânăr). 11 (Rar, dep) Om abil Si: șmecher. 12 (Rar, dep) Artist fără valoare, neînsemnat.
3. [DLRLC] MEȘTERAȘ, meșterași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui meșter.
4. [DOOM 3] meșteraș (rar) s. m., pl. meșterași
5. [DOOM 2] meșteraș (rar) s. m., pl. meșterași
6. [DLR] MEȘTERÁȘ s. m. Diminutiv al lui m e ș t e r. 1. Cf. meșter (I 1). Oarecare meșteraș A trimis un băiețaș ... Ca să ia de la băcan Icre roșii de un ban. PANN, P. V. III, 641/2. Manole, Manole, Meșteraș, Manole. MATEESCU, B. 22, cf. PASCU, S. 346. 2. (Rar, depreciativ) Om abil, șmecher. Cf. m e ș t e r (I 3). S-a înfățișat toată adunarea șmecherilor la pîrcălăbie . . . – Îmi mai râmîne meșterașul cu cărțile, a grăit. . . neguțătorul. SADOVEANU, O. XV, 488. 3. (Rar, depreciativ) Artist fără valoare, neînsemnat. Cf. m e ș t e r (I 4). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX. - Pl.: meșterași. – Meșter + suf. -aș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL