1. [DEX '09] MESTECĂNIȘ, mestecănișuri, s. n. Pădure de mesteceni; grup de mesteceni. – Mesteacăn + suf. -iș.
2. [MDA2] mestecăniș sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 116 / Pl: ~uri / E: mesteacăn + -iș] 1-2 (Csc) Pădure (mică) de mesteceni Si: (rar) mestecănet (1-2), (reg) mestecăniște (1-2), mestecărie (1-2), mesteciș (1-2). 3 (Csc) Grup de mesteceni care alcătuiesc o pădurice, un crâng Si: (rar) mestecănet (3), (reg) mestecăniște (3), mestecărie (3), mesteciș (3).
3. [DLRLC] MESTECĂNIȘ, mestecănișuri, s. n. (Cu sens colectiv) Pădure de mesteceni. Zgomote neînțelese veneau din mestecănișurile desfrunzite. DUMITRIU, N. 184. Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. II 334.
4. [Șăineanu, ed. VI] mestecăniș n. pădure de mesteacăni.
5. [Șăineanu, ed. VI] Mestecăniș n. curmătură între valea Bistriței moldovenești și valea Moldovei în Bucovina.
6. [DOOM 3] mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri
7. [DOOM 2] mestecăniș s. n., pl. mestecănișuri
8. [DE] MESTECĂNIȘ 1. Trecătoare în N Carpaților Orientali, între culmile de S ale Obcinei M. și cele de NV ale masivului Giumalău. Face legătura între Depr. Câmpulung Moldovenesc și Depr. Dornelor. Alt.: 1.096 m. Străbătută de o cale ferată și o șosea modernizată (Vatra Dornei-Câmpulung Moldovenesc). 2. Obcina ~ V. Obcinele Bucovinei.
9. [DGS] mestecăniș s.n. (colect.; bot.) <rar> mestecănet, <reg.> mestecăniște, mestecărie, mesteciș. În mijlocul mestecănișului este o poiană.
10. [DRAM 2015] mestecăniș, mestecănișuri, s.n. – Pădure de mesteceni. ♦ (top.) Mestecăniș, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din mesteacăn (< lat. mastichinus < mastihi „mastică”) + suf. -iș (DEX, MDA).
11. [DLR] MESTECĂNÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Pădure (mică) de mesteceni (I 1); grup de mesteceni (care alcătuiesc o pădurice, un crîng); (rar) mestecănet, (regional) mestecăniște, mestecărie, mesteciș. Mă părăsi căutînd bivolița pierdută în mestecăniș. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 116, cf. COSTINESCU, LM. Iau toporul pe mînă, trec valea Corbului, o iau la deal prin mestecăniș. SĂM. III, 824. Lumina de toamnă umplea ca de un fum auriu mestecănișul. SADOVEANU, O. III, 365. O adunătură de mesteceni se numește mestecăniș. ȘEZ. XV, 84. - Pl.: (rar) mestecănișuri. V. ROM. ianuarie 1 954, 37. – Mesteacăn + suf. -iș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL