1. [Șăineanu, ed. VI] Mesopotamia f. regiune a Aziei antice, între Tigru și Eufrat.
2. [DE] MESOPOTAMIA („Țara dintre fluvii”), regiune naturală în VSV Asiei, în Orientul Apropiat și Mijlociu, cuprinsă între Tigru și Eufrat, cu aspectul unui culoar lung de c. 1.000 km și lat de c. 200 km. Cuprinde o zonă mai înaltă, cu masive muntoase în N, și alta mai joasă, inundabilă și cu mlaștini în S. Constituie o zonă de coborâre permanentă a scoarței Pământului. Culturi neolitice de tip El-Obeid, Uruk și Djemedet-Nasr. În milen. 3 î. Hr., au apărut în M. primele orașe-state sclavagiste (Kiș, Lagaș, Uruk, Ur, Larsa), iar mai târziu, cele de tipul uniunilor de orașe (Summer și Akkad). În milen. 2 î. Hr., în M. s-au creat statele Babilon și Mitanni, orașul-stat Mari. Cucerită de perși (538 î. Hr., a devenit prov. a Imp. Ahemenid), apoi de Alexandru Macedon (331 î. Hr.), a căzut sub dominația parților (141 î. Hr.); organizată, temporar, în prov. romană (117 d. Hr.), a fost stăpânită de arabi între 637 și 641. Azi face parte din Irak. V. mesopotamiană, artă ~.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL