1. [MDA2] meșferet sn [At: VĂCĂRESCUL, IST. 292 / Pl: ~uri / E: tc meșveret] (Tcî) Consfătuire.
2. [DGS] meșferet s.n. (turc.; înv.) v. Conferință. Consfătuire.
3. [DAR] meșferet, meșfereturi, s.n. (reg.) consfătuire, sfat.
4. [DLR] MEȘFERÉT s. n. (Turcism învechit) Consfătuire, sfat. Mai sus numitul vezir au făcut și multe meșfereturi, și in cea după urmă . . . s-au găsit cu cale ca să nu se facă război. VĂCĂRESCUL, IST. 292. - Pl.: meșfereturi. – Din tc. meșveret.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL