1. [MDA2] mersătură sf [At: LM / Pl: ~ri / E: mers1 + -ătură] (Rar) 1-2 Mers1 (5-6) Vz alergătură, umblătură.
2. [DGS] mersătură s.f. (înv. și pop.; adesea urmat de determ. care arată felul) v. Călcătură. Mers. Mișcare. Pas2. Pășire. Pășit. Umblat1. Umblet.
3. [DLR] MERSĂTÚRĂ s. f. (Rar) Mers1 (1). V. u m b l ă t u r ă, a l e r g ă t u r ă. Cf. LM, BARCIANU, ALEXI, W. Să-i văd și eu mersătura, Cum, îmi calcă călcătura ! CIAUȘANU, GL., cf. GR. S. VI, 249. - Pl. : mersături. – Mers1 + suf. -ătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL