1. [MDA2] mermer s [At: MN (1836), 50/49 / Pl: nct / E: tc (yalanci) mermer] (Tcm; iuz) Stuc.
2. [DGS] mermer s.n. (constr.; turc.; înv.) v. Stuc. Stucaj. Stucărie.
3. [DLR] MERMÉR subst. (Turcism ieșit din uz) Stuc. [Cu ghips] se fac tencuielile cunoscute subt numirea turcească mermer. MN (1 836), 50149. Pereții odăilor, toți cu mermer (stuc), imitînd marmurile cele mai rare. REV. NOUĂ, II, 173. - Pl.: ? – Din tc. [yalancı] mermer.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL