1. [DEX '09] MERITUOS, -OASĂ, merituoși, -oase, adj. Care are merite; reușit, valoros, meritoriu. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. [Pr.: -tu-os – Var.: meritos, -oasă adj.] – Merit + suf. -os.
2. [MDA2] merituos, ~oasă a vz meritos
3. [DLRLC] MERITUOS, -OASĂ adj. V. meritos.
4. [DN] MERITUOS, -OASĂ adj. Cu merite; valoros. [Pron. -tu-os, var. meritos, -oasă adj. / < merit + -(u)os].
5. [MDN '00] MERITUOS, -OASĂ adj. meritoriu. (< merit + -/u/os)
6. [DEX '09] MERITOS, -OASĂ, adj. v. merituos.
7. [MDA2] meritos, ~oasă a [At: CARAGIALE, O. I, 264 / V: ~tuos / Pl: ~oși, ~oase / E: merit + -os] (D. acțiuni sau realizările oamenilor) 1 Care are merite, fiind vrednic de prețuire Si: meritoriu (1). 2 Care este destul de bun, de reușit, de valoros Si: meritoriu (2). 3 Care merită să fie lăudat.
8. [DLRLC] MERITOS, -OASĂ, meritoși, -oase, adj. (Despre oameni) Care are merite; valoros. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I 243. – Variantă: merituos, -oasă adj.
9. [DN] MERITOS, -OASĂ adj. v. merituos.
10. [Șăineanu, ed. VI] meritos a. care are merite.
11. [Scriban] *meritós, -oásă adj. (d. merit s. n.). Plin de merit, vorbind de persoane: un tînăr meritos.
12. [DOOM 3] merituos (desp. -tu-os) adj. m., pl. merituoși; f. merituoasă, pl. merituoase
13. [DOOM 2] merituos (-tu-os) adj. m., pl. merituoși; f. merituoasă, pl. merituoase
14. [IVO-III] merituos, -uoasă.
15. [DGS] merituos, -oasă adj. 1 lăudabil, meritoriu. 2 (despre fapte, acțiuni ale oamenilor sau despre creații ale spiritului, opere de artă etc.) meritoriu, valoros, <livr.> decoros, <înv.> îmbunătățit, <fig.> inspirat. 3 (mai ales despre profesioniști; adesea urmat de determ. introduse prin prep. „în”, care indică domeniul) bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit2, priceput, valoros, versat, vrednic, <livr.> emerit, <rar> experient, preparat2, temeinic, <înv. și pop.> harnic, <pop.> cercat, <fam.> bazat, <înv.> emeritat, ispitit, mândru, practic, practicos, practisit, putincios, trebnic2, <fig.> vechi2, <fig.; fam.> bătrân. Este un jurnalist merituos. Colectivul are nevoie de un programator merituos. Este un cercetător merituos în astronautică.
16. [DLR] MERITUOS, -OASĂ adj. v. meritos.
17. [DLR] MERITÓS, -OÁSĂ adj. (Despre oameni sau despre acțiunile, realizările lor) Care are merite, este (destul de) bun, reușit, valoros. V. m e r i t o r i u. Primarul Mizilului este un tînăr foarte meritos. CARAGIALE, O. I, 264. Să se convingă și directorul că are într-însul un colaborator meritos. REBREANU, R. I, 243. Elevii merituoși. . . primesc, din partea statului, burse, cămin și cantină. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2 396. Acest scenariu e o lucrare merituoasă prin concepțiile înaintate pe care le propagă. V. ROM. martie 1954, 274. ♦ (Despre manifestări ale oamenilor) Care merită să fie lăudat. Din dorința meritoasă de a ne instrui și orienta, urmărim profesional articolele de critică științifică. LOVINESCU, C. V, 38. - Pl.: meritoși, -oase. – Și: merituos, -oásă adj. – Merit + suf. -os. – Merituos, prin apropiere de defectuos, fastuos etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL