1. [DEX '09] MERITARISI, meritarisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A merita. – Merita + suf. -arisi.
2. [MDA2] meritarisi vt(a) [At: VÎRNAV, L. 137v/22 / Pzi: ~sesc / E: merita + -risi] (Înv) A merita (1).
3. [DOOM 3] meritarisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meritarisesc, 3 sg. meritarisește, imperf. 1 meritariseam; conj. prez. 1 sg. să meritarisesc, 3 să meritarisească
4. [DOOM 2] meritarisi (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meritarisesc, imperf. 3 sg. meritarisea; conj. prez. 3 să meritarisească
5. [DGS] meritarisi vb. IV. tr. (înv.) v. Merita.
6. [DLR] MERITARISÍ vb. IV. T r a n z. (Folosit și absol.) (învechit) A merita. Meritarisesc, mă fac vrednic. VÎRNAV, L. 137v/22. Zic că meritarisesc Ș-au dridul la ce voiesc. MUMULEANU, C, 102/21, cf. 14/10, 88/17. N-am făcut încă nimică, ca să o meritarisăsc. KOGĂLNICEANU, S. 15. Poate-aș meritarisi și eu de-a fi pristavlisît, ca evghenist. ALECSANDRI, T. 1 338. - Prez. ind.: meritarisesc. – De la merita, după modelul unor verbe ca afurisi, metahirisi etc.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL