1. [DEX '09] MERISTEM, meristeme, s. n. Țesut vegetal tânăr situat la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. – Din fr. méristème.
2. [MDA2] meristem sn [At: BOTANICĂ, 13 / Pl: ~e / E: fr meristème] (Bot) Țesut vegetal tânăr la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora.
3. [DN] MERISTEM s.n. (Bot.) Țesut vegetal tînăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr. méristème, cf. gr. merizein – a diviza].
4. [MDN '00] MERISTEM s. n. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei. (< fr. méristeme)
5. [DOOM 3] meristem s. n., pl. meristeme
6. [DOOM 2] meristem s. n., pl. meristeme
7. [DE] MERISTÉM (< fr. {i}; {s} gr. meristos „divizibil”) s. n. (BOT.) Țesut formativ cu caracter embrionar, inițial (unitate la începutul dezvoltării), care la planta adultă, alcătuită din țesuturi definitive, se repartizează și se localizează în vârfurile axelor supra- și subterane (ex. cambiu).
8. [DLR] MERISTÉM s. n. (Bot.) țesut vegetal tînăr la extremitatea rădăcinii, tulpinii și ramurilor, care se înmulțește continuu în vederea creșterii acestora. Țesuturile de origine se mai numesc formative sau meristeme. BOTANICA, 13. - Pl.: meristeme. – Din fr. méristeme.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL