1. [MDA2] merinzi v vz merinda
2. [MDA2] merenda v vz merinda
3. [MDA2] merinda [At: BARCIANU, V. / V: meren~ (cscj) ~nzi / Pzi: ~dez / E: merindă] 1-2 vit (Îrg) A mânca (ceva) de prânz Si: a prânzi. 3-4 vit (Îrg) A mânca (ceva) după amiază Si: (reg) a ujina. 5 vt (C. i. alimente) A face provizii. 6 vt (C. i. ființe) A aproviziona cu alimente.
4. [DE] MARINIZI (MERINZI), dinastie (1196-1465) care a condus un stat din N Africii, constituit, în parte, din posesiunile Almohazilor; a cuprins în hotarele sale cea mai mare parte din actualul Maroc și V Algeriei. Capitala la Fés. A fost denumită după tribul berber banu-marin.
5. [DGS] merinda vb. I. intr. (înv. și reg.) v. Dejuna. Prânzi.
6. [DLR] MERINZÍ vb. IV v. merinda.
7. [DLR] MERENDA vb. I v. merinda.
8. [DLR] MERINDA vb. I. (învechit și regional) 1. Intranz. A lua masa de prînz, a prinzi (cdde); a mînca după amiază, (regional) a ujina (BARCIANU, V., LM). 2. T r a n z. (Complementul indică alimente) A face provizii; (complementul indică ființe) a aproviziona cu alimente. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. A merenda pîine și carne pentru armată; a merenda secerătorii. LM, cf. ALEXI, W., com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. Merinzim bărbați la munte. ALR II/I MN 152, 3 946/192. – Prez. ind.: merindez. – Și: merenda vb. I; merinzí vb. IV. – V. merinda.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL