1. [DEX '09] MERINDARE, merindări, s. f. (Reg.) Ștergar în care se învelesc la țară merindele; merindeață. – Din merinde.
2. [MDA2] merindare1 sf [At: FRÎNCU – CANDREA, M. 23 / V: ~dară sf, merindar sn / E: merinde] 1 (Trs; Mol; rar) Merendiță. 2 Ștergar pentru șters pe față Si: merindariță , merindăriță (2), merindeață (2). 3 Batistă în trei colțuri care se poartă sub șerpar Si: merindariță (3), merindăriță (3), merindeață (3).
3. [MDA2] merindare2 sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~dări / E: merinda] (Îrg) 1 Masă de prânz. 2 Masă de după-amiază. 3 Aprovizionare cu alimente.
4. [DLRLC] MERINDARE, merindare și merindări, s. f. (Regional) Șervet, ștergar, de, obicei cu înflorituri sau cusături, în care se învelesc la țară merindele. Puse nește plăcinte-ntr-o merindare. RETEGANUL, P. III 58.
5. [Scriban] merindáre f., pl. ărĭ. Trans. Șervet în care se duc merindele.
6. [MDA2] merenda v vz merinda
7. [MDA2] merinda [At: BARCIANU, V. / V: meren~ (cscj) ~nzi / Pzi: ~dez / E: merindă] 1-2 vit (Îrg) A mânca (ceva) de prânz Si: a prânzi. 3-4 vit (Îrg) A mânca (ceva) după amiază Si: (reg) a ujina. 5 vt (C. i. alimente) A face provizii. 6 vt (C. i. ființe) A aproviziona cu alimente.
8. [MDA2] merindar2 sn vz merindare1
9. [MDA2] merindară sf vz merindare1
10. [MDA2] merinzi v vz merinda
11. [DOOM 3] merindare (reg.) s. f., g.-d. art. merindării; pl. merindări
12. [DOOM 2] merindare (reg.) s. f., g.-d. art. merindării; pl. merindări
13. [DGS] merindare s.f. (reg.) <reg.> merindăriță, merindeață. În merindare se învelește hrana.
14. [DGS] merinda vb. I. intr. (înv. și reg.) v. Dejuna. Prânzi.
15. [DLR] MERINDARE2 s. f. (Învechit și regional) Faptul de a m e r i n d a. Cf. PONTBRIANT, D. - Pl.: merindări. – V. merinda.
16. [DLR] MERINDÁRE1 s. f. (Transilv. și, rar, Mold.) Șervet sau ștergar (cu înflorituri sau cu cusături) în care se învelește (sau, rar, pe care se așază) la țară merindea (mai ales la cîmp); (Transilv.) merindeață, (prin Transilv.) merindăriță. Cf. LB. Așternu o merindare pe un colț de masă, așeză un blid cu brînză. V. ROM. ianuarie 1956, 36. Îmi pun sare-n merindare Șî tărîță-n năfrămuță. MÎNDRESCU, L. P. 184. Puse nește plăcinte-ntr-o merindare. RETEGANUL, P. III, 58, cf. I, 21. Fiecare aduce într-o merindare, pe care o are mai frumoasă și cusută de mîna ei, pe un blid, un colac. COM. SAT. V, 62, cf. CHEST. V 130/36, VIII 14/27, ALR I 784/23, MAT. DIALECT, I, 79, 18. ♦ Ștergar (pentru șters pe față) (Stînceni Toplița). Cf. ALR I 1 956/227. ♦ Batistă în trei colțuri care se poartă sub șerpar. Cămașa e scurtă și vîrîtâ în cioareci, atîrnînd de baierile ei cîte o merindară vărgată. FRÎNCU-CANDREA, M. 23. – Pl.: merindări. -Și: merindáră s. f., merindár (H X 280, MAT. DIALECT, I, 180) s. n. – Sg. refăcut după pl. merindare (al lui merindar 2). – Merindar < merinde + suf. -ar.
17. [DLR] MERENDA vb. I v. merinda.
18. [DLR] MERINDA vb. I. (învechit și regional) 1. Intranz. A lua masa de prînz, a prinzi (cdde); a mînca după amiază, (regional) a ujina (BARCIANU, V., LM). 2. T r a n z. (Complementul indică alimente) A face provizii; (complementul indică ființe) a aproviziona cu alimente. Cf. PONTBRIANT, D., BARCIANU, V. A merenda pîine și carne pentru armată; a merenda secerătorii. LM, cf. ALEXI, W., com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. Merinzim bărbați la munte. ALR II/I MN 152, 3 946/192. – Prez. ind.: merindez. – Și: merenda vb. I; merinzí vb. IV. – V. merinda.
19. [DLR] MERINDÁR2 s. n. v. merindare1.
20. [DLR] MERINDÁRĂ s. f. v. merindare1.
21. [DLR] MERINZÍ vb. IV v. merinda.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL